2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

aplanat2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~ați, ~e / E: aplana] 1-2 (D. conflicte, piedici) înlăturat.

aplanát1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: aplana] Aplanare.

APLANÁT adj.n. Obiectiv aplanat = obiectiv fotografic aplanetic. [< fr. aplanat].

APLANÁT adj., s. n. (sistem optic) aplanetic. (< fr. aplanat)

aplana vtr [At: ODOBESCU, S. II, 80 / Pzi: ~nez / E: fr aplanir] 1-4 A (se) înlătura, cu binele, (o neînțelegere, greutate etc.). 5-6 A (se) netezi calea, înlăturând, prin bună învoială, piedicile ce stau împotriva unei bune înțelegeri între două sau mai multe părți.

APLANÁ, aplanez, vb. I. Tranz. A face să dispară o neînțelegere, un conflict etc. – Din fr. aplanir.

APLANÁ, aplanez, vb. I. Tranz. A face să dispară o neînțelegere, un conflict etc. – Din fr. aplanir.

APLANÁ, aplanez, vb. I. Tranz. (Cu privire la neînțelegeri, conflicte etc.) A înlătura, a face să dispară; a liniști, a potoli.

APLANÁ, aplanez, vb. I. Tranz. A înlătura, a potoli, a liniști o neînțelegere, un conflict etc. – După fr. aplanir.

APLANÁ vb. I. tr. A înlătura, a liniști, a potoli (o neînțelegere, un conflict etc.). ♦ A netezi, a nivela (un teren, fundamentul unui drum). [< fr. aplanir].

APLANÁ vb. tr. 1. a înlătura, a potoli (un conflict) 2. a netezi, a nivela (un teren, fundamentul unui drum). (după fr. aplanir)

A APLANÁ ~éz tranz. 1) (conflicte, ciocniri, neînțelegeri etc.) A face să dispară. 2) (terenuri, drumuri etc.) A face să devină neted; a netezi; a nivela; a îndrepta; a egala. [Sil. a-pla-] /<fr. aplanir

aplanà v. 1. a face plan sau oblu, a netezi; 2. fig. a înlătura piedicile.

*aplanéz v. tr. (fr. aplanir, it. appianare). Fac plan, netezesc, nivelez. Fig. Liniștesc, potolesc: a aplana un conflict.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

aplaná (a ~) (a-pla-) vb., ind. prez. 3 aplaneáză

aplaná vb. (sil. -pla-), ind. prez. 1 sg. aplanéz, 3 sg. și pl. aplaneáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

APLANÁ vb. a înlătura, (rar) a pacifica, (fig.) a dezamorsa. (~ un conflict.)

APLANA vb. a înlătura (rar) a pacifica. (~ un conflict.)

Intrare: aplanat
aplanat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aplanat
  • aplanatul
  • aplanatu‑
  • aplana
  • aplanata
plural
  • aplanați
  • aplanații
  • aplanate
  • aplanatele
genitiv-dativ singular
  • aplanat
  • aplanatului
  • aplanate
  • aplanatei
plural
  • aplanați
  • aplanaților
  • aplanate
  • aplanatelor
vocativ singular
plural
Intrare: aplana
  • silabație: a-pla-na
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • aplana
  • aplanare
  • aplanat
  • aplanatu‑
  • aplanând
  • aplanându‑
singular plural
  • aplanea
  • aplanați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • aplanez
(să)
  • aplanez
  • aplanam
  • aplanai
  • aplanasem
a II-a (tu)
  • aplanezi
(să)
  • aplanezi
  • aplanai
  • aplanași
  • aplanaseși
a III-a (el, ea)
  • aplanea
(să)
  • aplaneze
  • aplana
  • aplană
  • aplanase
plural I (noi)
  • aplanăm
(să)
  • aplanăm
  • aplanam
  • aplanarăm
  • aplanaserăm
  • aplanasem
a II-a (voi)
  • aplanați
(să)
  • aplanați
  • aplanați
  • aplanarăți
  • aplanaserăți
  • aplanaseți
a III-a (ei, ele)
  • aplanea
(să)
  • aplaneze
  • aplanau
  • aplana
  • aplanaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

aplanat

  • 1. adjectiv neutru Obiectiv aplanat = obiectiv fotografic aplanetic.
    surse: DN

etimologie:

aplana

etimologie: