apiterapie sf [At: DEX² / Pl: ~ii / E: api(col) + terapie] Tratament cu produse apicole.

APITERAPIE s.f. Folosirea produselor apicole în scop terapeutic. [< fr. apithérapie, cf. lat. apis – albină, gr. therapeia – tratament].

APITERAPIE s. f. folosire a produselor apicole în scop terapeutic. (< fr. apithérapie)

apiterapie s. f. (med.) Terapie cu produse apicole ◊ „Am citit nota apărută în cadrul rubricii «Alo» privind apiterapia.” R.l. 17 III 75 p. 5. ◊ „La Volgograd s-a deschis de curând un cabinet medical profilat pe aplicarea unor tratamente cu... înțepături de albine. Apiterapia – cum a fost denumită noua metodă – se bazează atât pe proprietățile tămăduitoare ale veninului de albine, cât și pe efectul excitant produs în unele puncte sensibile din organism sau în terminațiile nervoase din piele.” R.l. 23 IV 77 p. 6. ◊ „Consfătuire pe probleme de apiterapie [...] a avut loc o consfătuire a experților [...] privind modalitatea de acțiune a propolisului în tratamentele medicale.” Cont. 6 VI 80 p. 11. ◊ „Apiterapia în sprijinul tratării unor maladii de sezon” R.l. 20 VI 83 p. 2; v. și Cont. 6 VI 80 p. 11, R.l. 26 VI 84 p. 5; v. și propolis (din api- „albină” + terapie; cf. fr. apithérapie; DN3, DEX-S)

APITERAPIE ~i f. Terapie cu produse apicole. /<fr. apithérapie

apiterapie s. f., art. apiterapia, g.-d. art. apiterapiei; pl. apiterapii

API- „albină, de albină, albinărit”. ◊ L. apis „albină” > fr. api-, it. id., engl. id. > rom. api-. □ ~col (v. -col₁), adj., care se referă la creșterea albinelor; ~cultor (v. -cultor), s. m. și f., persoană care se ocupă cu apicultura; ~cultură (v. -cultură), s. f., știință care studiază creșterea albinelor; ~form (v. -form), adj., în formă de albină; ~fug (v. -fug), adj., s. n., (preparat) folosit ca mijloc de protecție contra albinelor; ~terapie (v. -terapie), s. f., utilizare a produselor apicole în scop terapeutic; ~vor (v. -vor), adj., care distruge sau care devorează albinele.