12 definiții pentru apercepție

apercépție sf [At: DA / V: -iune / P: -ii / E: ger Apperception, fr aperception] (Fiz) Percepție clară, activă, însoțită de reflecție, pusă în legătură cu experiențele mai vechi ale conștiinței Si: apercepere.

APERCÉPȚIE s. f. Proces mintal care constă în integrarea percepțiilor în experiența individuală anterioară. – Din fr. aperception.

APERCÉPȚIE s. f. Proces mintal care constă în integrarea percepțiilor în experiența individuală anterioară. – Din fr. aperception.

APERCÉPȚIE S. f. Procesul prin care intervine, în percepție, influența exercitată de experiența individuală anterioară. – Pronunțat: -ți-e.

APERCÉPȚIE s. f. Procesul prin care intervine, în percepție, influența exercitată de experiența individuală anterioară. – Fr. aperception.

apercépție (-ți-e) s. f., art. apercépția (-ți-a), g.-d. apercépții, art. apercépției

apercépție s. f. (sil. -ți-e), art. apercépția (sil. -ți-a), g.-d. art. apercépției; pl. apercépții

APERCÉPȚIE s.f. Intervenție în percepția umană, a experienței cognitive anterioare a individului. ♦ (Estet.) Modalitatea conștientizării atitudinii estetice, caracterul reflexiv al percepției artistice, conștiința autodeterminării formei artistice în procesul de creație. [Gen. -iei, var. apercepțiune s.f. / cf. fr. aperception, germ. Apperzeption < lat. ad – la, perceptio – cunoaștere].

APERCÉPȚIE s. f. integrare a percepției în experiența cognitivă anterioară. (< fr. aperception)

APERCÉPȚIE ~i f. Integrare a percepției în experiența cognitivă anterioară. [G.-D. apercepției] /<fr. aperception

apercepți(un)e f. Filoz. percepțiune conscientă.

*apercepțiúne f. (fr. aperception). Facultatea de a apercepe. – Și -épție și -épere.

Intrare: apercepție
apercepție substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular apercepție apercepția
plural apercepții apercepțiile
genitiv-dativ singular apercepții apercepției
plural apercepții apercepțiilor
vocativ singular
plural