2 intrări

21 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

apáre sf [At: DOSOFTEI, ap. HEM 1294 / Pl: ~pări / E: lat aqualis, -em] (Înv) Vas în care se ține apă.

apăreá vi [At: ALECSANDRI, P. III, 3 / V: (nrc) apáre / Pzi: apár / E: lat. appareo, -ere] 1 (Îoc dispărea) A deveni vizibil. 2 A se ivi brusc. 3 A lua naștere. 4. A părea. 5 A ieși în evidență. 6 (Spc; d. publicații) A ieși de sub tipar.

APĂREÁ, apár, vb. II. Intranz. 1. A se arăta în fața cuiva, a deveni vizibil cuiva, a se ivi; a lua naștere. ♦ A se arăta (cuiva) sub o anumită înfățișare, a lua (pentru cineva) un anumit aspect. 2. (Despre publicații) A ieși de sub tipar. [Var.: apáre vb. III] – Din lat. apparere (după părea).

APĂREÁ, apár, vb. II. Intranz. 1. A se arăta în fața cuiva, a deveni vizibil cuiva, a se ivi; a lua naștere. ♦ A se arăta (cuiva) sub o anumită înfățișare, a lua (pentru cineva) un anumit aspect. 2. (Despre publicații) A ieși de sub tipar. [Var.: apáre vb. III.] – Din lat. apparere (după părea).

APÁRE vb. III v. apărea.

APĂREÁ, apár, vb. II. Intranz. (în opoziție cu dispărea) 1. A se oferi vederii, a se ivi, a se arăta. Pe botul gros al lui Colțun apărură picături mari de sînge. SADOVEANU, N. F. 34. Cazaci Dibaci... Dispar, Și iar Apar Pe stînci. MACEDONSKI, O. I 172. Iată că în sala mare Un străin deodat-apare, Tînăr, mîndru, nalt, frumos, ALECSANDRI, O. 130. ◊ A se dezvălui ca... În toate țările lumii comuniștii apar tot mai mult în fața maselor populare ca adevărați patrioți, ca singura speranță a patriei. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 337, 1/1. ♦ (Rar) A părea. Dădaca îmi apărea oarecum comică. SADOVEANU, N. F. 133. 2. A lua naștere. A apărut și se dezvoltă o ordine socială nouă, socialistă, care se bazează pe muncă, pe libertatea și independența popoarelor, pe pace între popoare. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2614. 8. (Despre publicații) A ieși de sub tipar. Poemul «Vladimir Ilici Lenin» [de Maiakovski], unul din cele mai iubite de cititori, a fost editat în 20 de limbi și a apărut în 35 de ediții. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2714. – Variantă: (nerecomandabil) apáre vb. III.

APĂREÁ, apár, vb. II. Intranz. 1. A se arăta, a se ivi; a lua naștere. ♦ A părea. 2. (Despre publicații) A ieși de sub tipar. – Lat. lit. apparere (după părea).

apăreá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. apár, 2 sg. apári, 1 pl. apărém, viit. 3 sg. va apăreá; conj. prez. 3 să apáră; cond. prez. 3 ar apăreá; ger. apărấnd; part. apărút

apăreá vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. apár, 3 sg. apáre, 1 pl. apărém; conj. prez. 3 sg. și pl. apáră; part. apărút

apáre (= apărea) vb. (folosit la inf., la ind. prez. pers. 1 și 2 pl. și imper. pers. 2 pl.)

APĂREÁ vb. 1. a se arăta, a se ivi, a se vedea, a se zări, (italienism înv.) a spunta. (Nu ~ cu săptămânile la bibliotecă.) 2. a se arăta, a se ivi, a pica, (înv. și reg.) a se scociorî, (înv.) a se sfeti. (Atunci a ~ și el.) 3. v. înfățișa. 4. a se arăta, a se ivi, (înv.) a mijloci, (fig.) a încolți, a se înfiripa, a înflori, a se naște. (Un zâmbet ~ pe fața lui.) 5. a se arăta, a se ivi, a se înfățișa, a se revela, (înv. și pop.) a se dezveli. (Câmpia ~ în toată splendoarea ei.) 6. a se arăta, a ieși, a se ivi. (A ~ iarba.) 7. a-i da, a-i ieși. (Copacului i-au ~ frunzele.) 8. v. răsări. 9. a se arăta, a se ivi, a miji, (reg.) a (se) iți, a (se) slomni. (Au ~ zorii.) 10. v. stârni. 11. v. produce. 12. a se declara, a se ivi. (A ~ o epidemie.) 13. a ieși, a se publica, a se tipări. (A~ un nou dicționar.)

A apărea ≠ a (se) scufunda, a dispărea, a (se) ascunde, a (se) pierde, a pieri, a muri

APĂREÁ vb. II. intr. 1. A se ivi, a lua naștere. ♦ A părea. 2. A ieși de sub tipar. [< lat. apparere, după părea].

apăreá (-ár, -rút), vb. – A se ivi, a se arăta; a lua naștere. Format pe baza lui părea, ca în modelul fr. apparaître față de paraître (sec. XIX); cf. sp. aparacer. Este frecventă tendința de a asimila vb. cu conj. III (a apare). Der. aparent, adj.; aparență, s. f.; apariție,, s. f., toate din fr.

A APĂREÁ apár intranz. 1) A-și face brusc apariția; a se lăsa văzut pe neașteptate; a se ivi; a se arăta; a se isca. 2) A lua naștere. Astfel a apărut lumea vegetală. 3) (despre publicații) A ieși de sub tipar. /<lat. apparere

apare v. a se arăta (pe neașteptate).

*2) apár, apărút, a apăreá v. intr. (lat. apparére. V. par 3). Mă arat [!]: luna apare de după deal. Ĭes de supt tipar, îs publicat: a apărut o carte. Fig. Mă manifest: mila îĭ apare în toate acțiunile. – Fals va apáre îld. va apărea.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

APĂREÁ vb. 1. a se arăta, a se ivi, a se vedea, a se zări, (italienism înv.) a spunta. (Nu ~ cu săptămînile pe stradă.) 2. a se arăta, a se ivi, a pica, (înv. și reg.) a se scociorî, (înv.) a se sfeti. (Chiar atunci a ~ și el.) 3. a se arăta, a se ivi, a se înfățișa, a se prezenta, a veni, (înv.) a se spúne, (fam.) a se înființa. (A ~ la proces.) 4. a se arăta, a se ivi, (înv.) a mijloci, (fig.) a încolți, a se înfiripa, a înflori, a se naște. (Un zimbet ~ pe fața lui.) 5. a se arăta, a se ivi, a se înfățișa, a se revela, (înv. și pop.) a se dezveli. (Cîmpia ~ în toată splendoarea ei.) 6. a se arăta, a ieși, a se ivi. (A ~ iarba.) 7. a-i da, a-i ieși. (Copacului îi ~ frunzele.) 8. a se arăta, a se ivi, a răsări, a se ridica. (~ luna.) 9. a se arăta, a se ivi, a miji, (reg.) a (se) iți, a (se) slomni. (Au ~ zorii.) 10. a se isca, a se ivi, a începe, a (se) porni, a se produce, a se stîrni, (înv. și reg.) a se scociorî, (fig.) a se náște. (A ~ din senin o furtună.) 11. a interveni, a se ivi, a se întîmpla, a se produce, a surveni. (~ o schimbare.) 12. a se declara, a se ivi. (A ~ o epidemie.) 13. a ieși, a se publica, a se tipări. (A ~ un nou tom din dicționar.)

Intrare: apărea
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) apărea apărere apărut apărând singular plural
apari apăreți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) apar (să) apar apăream apărui apărusem
a II-a (tu) apari (să) apari apăreai apăruși apăruseși
a III-a (el, ea) apare (să) apa apărea apăru apăruse
plural I (noi) apărem (să) apărem apăream apărurăm apăruserăm, apărusem*
a II-a (voi) apăreți (să) apăreți apăreați apărurăți apăruserăți, apăruseți*
a III-a (ei, ele) apar (să) apa apăreau apăru apăruseră
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) apare* singular plural
apareți*, apăreți-*
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
plural I (noi) aparem* (să) aparem*
a II-a (voi) apareți* (să) apareți*
a III-a (ei, ele)
Intrare: apărere
apărere infinitiv lung
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular apărere apărerea
plural apăreri apărerile
genitiv-dativ singular apăreri apărerii
plural apăreri apărerilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)