anular, ~ă a [At: DA / Pl: ~i, ~e / E: fr annulaire] În forma unui inel Si: inelar (1-2).

anulare sf [At: HAMANGIU, C. C. 428 / Pl: ~lări / E: anula] 1-2 (Facere sau) declarare nul. Si: anulat¹ (1-2). Si: anulație (1-2) (înv) anularisire (1-2), anulat¹ (1-2), desființare, nimicire, ridicare, ștergere.

*ANULAR, adj. = INELAR [fr. < lat.].

*ANULARE, *ANULAȚIUNE, *ANULAȚIE sf. Faptul de a anula [fr. < lat.].

ANULARE, anulări, s. f. Acțiunea de a anula; desființare, suprimare. V. abrogare, abolire. Anularea sentinței.

ANULARE, anulări, s. f. Acțiunea de a anula; desființare, suprimare.

ANULAR, -Ă adj. De forma unui inel, care este sau se prezintă ca un inel. [Cf. lat. annularius, fr. annulaire].

ANULARE s.f. Acțiunea de a anula și rezultatul ei; anulație. [< anula].

ANULAR, -Ă adj. în formă de inel. (< fr. annulaire)

*anulár, -ă adj. (lat. anularis, d. ánulus = anellus, inel. Fr. annulaire, cu doĭ n, după o grafie greșită latină infl. de annus, an). Ca inelu, inelar: eclipsă anulară. Protuberanța anulară, o unflătură în formă de inel în partea de jos a creĭeruluĭ. Degetu anular, degetu inelar (al patrulea). V. inelar.

anular (rar) adj. m., pl. anulari; f. anulară, pl. anulare

anulare s. f., g.-d. art. anulării; pl. anulări

anular (rar) adj. m., pl. anulari; f. anulară, pl. anulare

anulare s. f., g.-d. art. anulării; pl. anulări

anular adj. m., pl. anulari; f. sg. anulară, pl. anulare

anulare s. f., g.-d. art. anulării; pl. anulări

ANULARE s. 1. v. abrogare. 2. v. nulitate relativă. 3. v. reziliere. 4. v. contramandare. 5. desființare, (fig.) ridicare. (~ oricărei restricții de circulație.) 6. v. infirmare. 7. eliminare, îndepărtare, înlăturare, scoatere, suprimare, ștergere, tăiere. (~ unui rând dintr-un text.) 8. (concr.) ștersătură, tăietură. (~ într-un text.) 9. v. anihilare.

ANULARE s. 1. (JUR.) abrogare, desființare, infirmare, invalidare, suprimare. (~ unui act normativ.) 2. (JUR.) desfacere, reziliere. (~ unui contract.) 3. contramandare, revocare, (înv.) revocație. (~ unui ordin.) 4. desființare, (fig.) ridicare. (~ oricăror restricții de circulație.) 5. infirmare, (fig.) răsturnare. (~ unei teorii.) 6. eliminare, îndepărtare, înlăturare, scoatere, suprimare, ștergere, tăiere. (~ unui rînd dintr-un text.) 7. ștersătură, tăietură. (~ într-un text.) 8. anihilare, contracarare, împiedicare, neutralizare, zădărnicire. (~ efectelor negative ale...)

ANULARE. Subst. Anulare, anulație (rar), abolire, abolițiune (înv.), abrogare, abrogație, casare, contramandare, desființare, revocare, revocație, suprimare. Anu-labilitate. Adj. Anulat, abrogat, desființat, revocat, suprimat. Anulabil, casabil, revocabil. Vb. A anula, a aboli, a abroga, a casa, a contramanda, a desființa, a revoca, a suprima, a șterge (fig.), a radia (fig.). V. dispariție, distrugere.