2 intrări
17 definiții
din care- explicative (10)
- morfologice (4)
- relaționale (2)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ANTRENÓR, -OÁRE, antrenori, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. Persoană calificată care se ocupă cu antrenarea sportivilor. 2. S. n. Utilaj folosit pentru a antrena un organ de mașină sau o mașină. – Din fr. entraineur.
antrenor, ~oare smf [At: DA / Pl: ~i, ~oare / E: fr entraîneur] 1 smf Persoană care antrenează (1). 2-3 Utilaj folosit pentru punerea în mișcare a unei mașini.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ANTRENÓR, -OÁRE, antrenori, -oare s. m. și f. Persoană calificată care se ocupă cu pregătirea, instruirea și educarea sportivilor, în vederea obținerii unor performanțe înalte.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ANTRENÓR, -OÁRE, antrenori, -oare, s. m. și f. Persoană calificată care se ocupă cu antrenarea sportivilor. – După fr. entraîneur.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
ANTRENÓR s.m. și f. Persoană care se ocupă cu antrenarea sportivilor. // s.n. Utilaj folosit pentru rotirea unor scule sau a pieselor de mașini-unelte. [Cf. fr. entraîneur].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ANTRENÓR, -OÁRE I. s. m. f. persoană calificată care se ocupă de antrenarea sportivilor. II. s. n. utilaj pentru rotirea unor scule sau a pieselor de mașini-unelte. (< fr. entraîneur)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ANTRENÓR1 ~oáre n. Utilaj care servește pentru antrenarea unui organ de mașină sau a unei mașini. /<fr. entraineur
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
*antrenór m. (fr. entraîneur). Cel care prepară caiĭ p. curse. – Maĭ pe rom. antrenator.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
antrenór-jucătór s. m. Persoană care are dubla funcție de antrenor și de jucător ◊ „Aveți dreptate, în privința antrenorilor-jucători părerile sunt împărțite.” Fl. 14 II 86 p. 20. ◊ „După ce G. M. a fost suspendat pentru cumul de cartonașe galbene, a venit rândul altui antrenor-jucător [...] să guste din amarul tușei.” Săpt. 5 IX 86 p. 8 (din antrenor + jucător)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ANTREN/ÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană calificată care antrenează sportivi. /<fr. entraineur
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
antrenor2 (utilaj) s. n., pl. antrenoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
antrenor1 (persoană) s. m., pl. antrenori
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
antrenór (persoană) s. m., pl. antrenóri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
antrenór (utilaj) s. n., pl. antrenoáre
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ANTRENÓR s. (TEHN.) portsatelit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ANTRENOR s. (TEHN.) portsatelit.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv neutru (N11) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
antrenor, antrenorisubstantiv masculin antrenoare, antrenoaresubstantiv feminin
- 1. Persoană calificată care se ocupă cu antrenarea sportivilor. DEX '09 DLRLC DN
etimologie:
- entraineur DEX '09 DN
antrenor, antrenoaresubstantiv neutru
- 1. Utilaj folosit pentru a antrena un organ de mașină sau o mașină. DEX '09 DNsinonime: portsatelit
etimologie:
- entraîneur DEX '09 DN