ANTRENÓR, -OÁRE, antrenori, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. Persoană calificată care se ocupă cu antrenarea sportivilor. 2. S. n. Utilaj folosit pentru a antrena un organ de mașină sau o mașină. – Din fr. entraineur.

ANTRENÓR, -OÁRE, antrenori, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. Persoană calificată care se ocupă cu antrenarea sportivilor. 2. S. n. Utilaj folosit pentru a antrena un organ de mașină sau o mașină. – Din fr. entraîneur.

ANTRENÓR, -OÁRE, antrenori, -oare s. m. și f. Persoană calificată care se ocupă cu pregătirea, instruirea și educarea sportivilor, în vederea obținerii unor performanțe înalte.

ANTRENÓR, -OÁRE, antrenori, -oare, s. m. și f. Persoană calificată care se ocupă cu antrenarea sportivilor. – După fr. entraîneur.

antrenór¹ (persoană) s. m., pl. antrenóri

antrenór² (utilaj) s. n., pl. antrenoáre

antrenór (persoană) s. m., pl. antrenóri

antrenór (utilaj) s. n., pl. antrenoáre

antrenór, -oáre smf [At: DA / Pl: ~i, -oare / E: fr entraîneur] 1 smf Persoană care antrenează (1). 2-3 Utilaj folosit pentru punerea în mișcare a unei mașini.

ANTRENÓR s. (TEHN.) portsatelit.

ANTRENÓR s.m. și f. Persoană care se ocupă cu antrenarea sportivilor. // s.n. Utilaj folosit pentru rotirea unor scule sau a pieselor de mașini-unelte. [Cf. fr. entraîneur].

ANTRENÓR, -OÁRE I. s. m. f. persoană calificată care se ocupă de antrenarea sportivilor. II. s. n. utilaj pentru rotirea unor scule sau a pieselor de mașini-unelte. (< fr. entraîneur)

ANTRENÓR¹ ~oáre n. Utilaj care servește pentru antrenarea unui organ de mașină sau a unei mașini. /<fr. entraineur

*antrenór m. (fr. entraîneur). Cel care prepară caiĭ p. curse. – Maĭ pe rom. antrenator.

antrenoáre s. f., g.-d. art. antrenoárei; pl. antrenoáre

antrenoáre s. f., g.-d. art. antrenoárei; pl. antrenoáre

ANTRENÓR s. (TEHN.) portsatelit.

ANTRENOR persoană calificată care se ocupă de antrenarea sportivilor, dar care nu își poate desfășura activitatea în aviație înainte de obținerea licenței de instructor profesionist în ramura aviatică pe care dorește să o practice.

antrenór-jucătór s.m. Persoană care are dubla funcție de antrenor și de jucător ◊ „Aveți dreptate, în privința antrenorilor-jucători părerile sunt împărțite.” Fl. 14 II 86 p. 20. ◊ „După ce G.M. a fost suspendat pentru cumul de cartonașe galbene, a venit rândul altui antrenor-jucător [...] să guste din amarul tușei.” Săpt. 5 IX 86 p. 8 (din antrenor + jucător)