opțiuni
  • info

2 intrări

17 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ANTRENÓR, -OÁRE, antrenori, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. Persoană calificată care se ocupă cu antrenarea sportivilor. 2. S. n. Utilaj folosit pentru a antrena un organ de mașină sau o mașină. – Din fr. entraineur.

antrenor, ~oare smf [At: DA / Pl: ~i, ~oare / E: fr entraîneur] 1 smf Persoană care antrenează (1). 2-3 Utilaj folosit pentru punerea în mișcare a unei mașini.

ANTRENÓR, -OÁRE, antrenori, -oare s. m. și f. Persoană calificată care se ocupă cu pregătirea, instruirea și educarea sportivilor, în vederea obținerii unor performanțe înalte.

ANTRENÓR, -OÁRE, antrenori, -oare, s. m. și f. Persoană calificată care se ocupă cu antrenarea sportivilor. – După fr. entraîneur.

ANTRENÓR s.m. și f. Persoană care se ocupă cu antrenarea sportivilor. // s.n. Utilaj folosit pentru rotirea unor scule sau a pieselor de mașini-unelte. [Cf. fr. entraîneur].

ANTRENÓR, -OÁRE I. s. m. f. persoană calificată care se ocupă de antrenarea sportivilor. II. s. n. utilaj pentru rotirea unor scule sau a pieselor de mașini-unelte. (< fr. entraîneur)

ANTRENÓR1 ~oáre n. Utilaj care servește pentru antrenarea unui organ de mașină sau a unei mașini. /<fr. entraineur

*antrenór m. (fr. entraîneur). Cel care prepară caiĭ p. curse. – Maĭ pe rom. antrenator.

antrenór-jucătór s. m. Persoană care are dubla funcție de antrenor și de jucător ◊ „Aveți dreptate, în privința antrenorilor-jucători părerile sunt împărțite.” Fl. 14 II 86 p. 20. ◊ „După ce G. M. a fost suspendat pentru cumul de cartonașe galbene, a venit rândul altui antrenor-jucător [...] să guste din amarul tușei.” Săpt. 5 IX 86 p. 8 (din antrenor + jucător)

ANTREN/ÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană calificată care antrenează sportivi. /<fr. entraineur

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

antrenor2 (utilaj) s. n., pl. antrenoare

antrenor1 (persoană) s. m., pl. antrenori

antrenór (persoană) s. m., pl. antrenóri

antrenór (utilaj) s. n., pl. antrenoáre

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ANTRENÓR s. (TEHN.) portsatelit.

ANTRENOR s. (TEHN.) portsatelit.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ANTRENOR persoană calificată care se ocupă de antrenarea sportivilor, dar care nu își poate desfășura activitatea în aviație înainte de obținerea licenței de instructor profesionist în ramura aviatică pe care dorește să o practice.

Intrare: antrenor (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • antrenor
  • antrenorul
  • antrenoru‑
plural
  • antrenori
  • antrenorii
genitiv-dativ singular
  • antrenor
  • antrenorului
plural
  • antrenori
  • antrenorilor
vocativ singular
  • antrenorule
plural
  • antrenorilor
Intrare: antrenor (s.n.)
antrenor2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • antrenor
  • antrenorul
  • antrenoru‑
plural
  • antrenoare
  • antrenoarele
genitiv-dativ singular
  • antrenor
  • antrenorului
plural
  • antrenoare
  • antrenoarelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

antrenor, antrenorisubstantiv masculin
antrenoare, antrenoaresubstantiv feminin

  • 1. Persoană calificată care se ocupă cu antrenarea sportivilor. DEX '09 DLRLC DN
etimologie:

antrenor, antrenoaresubstantiv neutru

  • 1. Utilaj folosit pentru a antrena un organ de mașină sau o mașină. DEX '09 DN
    sinonime: portsatelit
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.