ANTRENOR, -OARE, antrenori, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. Persoană calificată care se ocupă cu antrenarea sportivilor. 2. S. n. Utilaj folosit pentru a antrena un organ de mașină sau o mașină. – Din fr. entraineur.

antrenor, ~oare smf [At: DA / Pl: ~i, ~oare / E: fr entraîneur] 1 smf Persoană care antrenează (1). 2-3 Utilaj folosit pentru punerea în mișcare a unei mașini.

*ANTRENOR sm. ⛹ Care antrenează, care pregătește caii pentru alergări [fr. entraîneur].

ANTRENOR, -OARE, antrenori, -oare s. m. și f. Persoană calificată care se ocupă cu pregătirea, instruirea și educarea sportivilor, în vederea obținerii unor performanțe înalte.

ANTRENOR, -OARE, antrenori, -oare, s. m. și f. Persoană calificată care se ocupă cu antrenarea sportivilor. – După fr. entraîneur.

ANTRENOR s.m. și f. Persoană care se ocupă cu antrenarea sportivilor. // s.n. Utilaj folosit pentru rotirea unor scule sau a pieselor de mașini-unelte. [Cf. fr. entraîneur].

ANTRENOR, -OARE I. s. m. f. persoană calificată care se ocupă de antrenarea sportivilor. II. s. n. utilaj pentru rotirea unor scule sau a pieselor de mașini-unelte. (< fr. entraîneur)

ANTRENOR¹ ~oare n. Utilaj care servește pentru antrenarea unui organ de mașină sau a unei mașini. /<fr. entraineur

*antrenór m. (fr. entraîneur). Cel care prepară caiĭ p. curse. – Maĭ pe rom. antrenator.

antrenor-jucător s. m. Persoană care are dubla funcție de antrenor și de jucător ◊ „Aveți dreptate, în privința antrenorilor-jucători părerile sunt împărțite.” Fl. 14 II 86 p. 20. ◊ „După ce G. M. a fost suspendat pentru cumul de cartonașe galbene, a venit rândul altui antrenor-jucător [...] să guste din amarul tușei.” Săpt. 5 IX 86 p. 8 (din antrenor + jucător)

ANTREN/OR² ~oare (~ori, ~oare) m. și f. Persoană calificată care antrenează sportivi. /<fr. entraineur

antrenor² (utilaj) s. n., pl. antrenoare

antrenor¹ (persoană) s. m., pl. antrenori

antrenor¹ (persoană) s. m., pl. antrenori

antrenor² (utilaj) s. n., pl. antrenoare

antrenor (utilaj) s. n., pl. antrenoare

antrenor (persoană) s. m., pl. antrenori

ANTRENOR persoană calificată care se ocupă de antrenarea sportivilor, dar care nu își poate desfășura activitatea în aviație înainte de obținerea licenței de instructor profesionist în ramura aviatică pe care dorește să o practice.

ANTRENOR s. (TEHN.) portsatelit.

ANTRENOR s. (TEHN.) portsatelit.