11 definiții pentru antistrofă

antistrófă sf [At: Lm / Pl: ~fe / E: fr antistrophe] 1 A doua parte a unei poezii lirice, cântată de cor după strofa și înainte de epodă, în teatrul antic grec. 2 Repetare în ordine inversă a cuvintelor dintr-un vers, frază etc. 3 Figură retorică prin care se repetă același cuvânt de mai multe ori într-o frază.

ANTISTRÓFĂ, antistrofe, s. f. 1. A doua parte în triada strofă-antistrofă-epodă a unei poezii lirice cântate de cor în teatrul antic grec. 2. Repetare a cuvintelor în ordine inversă în vers, în frază. – Din fr. antistrophe.

ANTISTRÓFĂ, antistrofe, s. f. 1. A două parte în triada strofă-antistrofă-epodă a unei poezii lirice cântate de cor după strofă și înainte de epodă în teatrul antic grec. 2. Repetare a cuvintelor în ordine inversă în vers, în frază. – Din fr. antistrophe.

ANTISTRÓFĂ, antistrofe, s. f. A două stanță a unei poezii lirice, cântată de cor în teatrul antic grec. – Fr. antistrophe.

!antistrófă (-tis-tro-/-ti-stro-) s. f., g.-d. art. antistrófei; pl. antistrófe

antistrófă s. f. (sil. mf. -stro-) → strofă

ANTISTRÓFĂ s.f. 1. A doua stanță dintr-o poezie lirică, cântată de cor în teatrul antic grec. 2. (Ret.) Repetarea cuvintelor în ordine inversă în vers, în frază etc. [< fr., lat., gr. antistrophe].

ANTISTRÓFĂ s. f. 1. răspuns al corului în tragedia antică grecească. 2. a doua stanță într-o poezie lirică grecească, între strofă și epodă. 3. repetare a cuvintelor în ordine inversă în vers, în frază etc.; epiforă. (< fr. antistrophe, lat. antistropha)

antistrofă f. a doua strofă a unui cântec liric grec.

*antistrófă f., pl. e (vgr. antistrophé, d. anti, contra, și strophé, întoarcere, strofă). A doŭa strofă a poeziiĭ lirice cîntate de coru teatruluĭ grecesc vechĭ.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

antistrofă (‹ gr. ἀντίστροφή, στρέφω, „a întoarce”) 1. În tragedia* antică greacă, orice răspuns al corului care, p. ext., a ajuns să desemneze partea sa lirică. 2. Secțiunea mediană a poeziei lirice gr., situată între strofă* și epodă*.

Intrare: antistrofă
antistrofă substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular antistro antistrofa
plural antistrofe antistrofele
genitiv-dativ singular antistrofe antistrofei
plural antistrofe antistrofelor
vocativ singular
plural