16 definiții pentru antipatic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

antipátic, ~ă smf, a [At: V. ROM. decembrie 1950, 122 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr antipatique] 1-6 (Îoc simpatic) (Persoană) care inspiră antipatie (1-3) Si: nesuferit, respingător.

ANTIPÁTIC, -Ă, antipatici, -ce, adj. Care inspiră antipatie; respingător, nesuferit. – Din fr. antipathique.

ANTIPÁTIC, -Ă, antipatici, -ce, adj. Care inspiră antipatie; respingător, nesuferit. – Din fr. antipathique.

ANTIPÁTIC, -Ă, antipatici, -e, adj. (În opoziție cu simpatic) Care inspiră antipatie; nesuferit, respingător. Chiriac e un om antipatic, singurul personaj în adevăr antipatic din piesă. IBRĂILEANU, S. 50.

ANTIPÁTIC, -Ă, antipatici, -e, adj. Care inspiră antipatie; nesuferit. – Fr. antipathique.

ANTIPÁTIC, -Ă adj. Nesuferit; respingător. [Cf. fr. antipathique, it. antipatico].

ANTIPÁTIC, -Ă adj. care inspiră antipatie; nesuferit, respingător. (< fr. antipathique)

ANTIPÁTIC ~că (~ci, ~ce) Care inspiră antipatie; repulsiv; dezgustător. O persoană antipatică. /<fr. antipathique

antipatic a. contrar, opus celui simpatic: caracter antipatic.

*antipátic, -ă adj. (d. antipatie; fr. antipathique). Care displace, uricios (!). Adv. În mod antipatic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

antipátic adj. m., pl. antipátici; f. antipátică, pl. antipátice

antipátic adj. m., pl. antipátici; f. sg. antipátică, pl. antipátice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ANTIPÁTIC adj. dezagreabil, neplăcut, nesuferit, respingător, scârbos. (Un om ~.)

ANTIPATIC adj. dezagreabil, neplăcut, nesuferit, respingător, scîrbos. (Un om ~.)

Antipatic ≠ predilect, simpatic

Intrare: antipatic
antipatic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • antipatic
  • antipaticul
  • antipaticu‑
  • antipatică
  • antipatica
plural
  • antipatici
  • antipaticii
  • antipatice
  • antipaticele
genitiv-dativ singular
  • antipatic
  • antipaticului
  • antipatice
  • antipaticei
plural
  • antipatici
  • antipaticilor
  • antipatice
  • antipaticelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

antipatic

etimologie: