2 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ANTIFÚRT adj. invar., s. n. (Dispozitiv) care avertizează în cazul pătrunderii unei persoane în spațiul supravegheat sau care face mai dificil furtul. – Anti- + furt (după fr. antivol).

ANTIFÚRT adj. invar., s. n. (Dispozitiv) care avertizează în cazul pătrunderii unei persoane în spațiul supravegheat sau care face mai dificil furtul. – Anti- + furt (după fr. antivol).

antifurt sn, a [At: DEX2 / E: anti- + furt (după fr anti-vol)] 1-2 (Dispozitiv) care avertizează în cazul pătrunderii unei persoane în spațiul controlat. 3-4 (Dispozitiv) care face mai dificil furtul.

ANTIFÚRT s.n., adj.invar. (Dispozitiv) care semnalează orice tentativă de furt, dând alarma. [< it. antifurto].

ANTIFÚRT adj. inv., s. n. (dispozitiv) care semnalează orice tentativă de furt. (< it. antifurto)

antifúrt adj. inv. (Dispozitiv) menit să preîntâmpine o tentativă de furt ◊ „Progrese uimitoare face tehnica anti-furt în Statele Unite.” Sc. 31 X 75 p. 2. ◊ „În Ulster au fost furate, în cursul anului trecut, 6674 de automobile. În vederea combaterii acestei practici, posesorii de automobile vor trebui să-și echipeze mașinile cu un sistem anti-furt. R.l. 12 XI 75 p. 6. ◊ „[...] gama accesoriilor auto antifurt este completată cu o piesă simplă, care blochează levierul pentru schimbarea vitezelor precum și frâna de mână.” Sc. 18 VII 81 p. 5; v. și R.l. 7 X 82 p. 6 (din it. antifurto; cf. fr. antivol; PR 1948, DPN 1955; DN3, DEX-S)

ANTIFÚRT n. Dispozitiv care semnalizează tentativele de furt. /<it. antifurto


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*antifúrt adj. invar., s. n.

Intrare: antifurt (adj.)
antifurt1 (adj.) adjectiv invariabil
adjectiv invariabil (I9)
  • antifurt
  • antifur‑
Intrare: antifurt (s.n.)
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • antifurt
  • antifurtul
  • antifurtu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • antifurt
  • antifurtului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

antifurt

  • 1. (Dispozitiv) care avertizează în cazul pătrunderii unei persoane în spațiul supravegheat sau care face mai dificil furtul.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: