2 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

antifurt sn, a [At: DEX2 / E: anti- + furt (după fr anti-vol)] 1-2 (Dispozitiv) care avertizează în cazul pătrunderii unei persoane în spațiul controlat. 3-4 (Dispozitiv) care face mai dificil furtul.

ANTIFÚRT adj. invar., s. n. (Dispozitiv) care avertizează în cazul pătrunderii unei persoane în spațiul supravegheat sau care face mai dificil furtul. – Anti- + furt (după fr. antivol).

ANTIFÚRT adj. invar., s. n. (Dispozitiv) care avertizează în cazul pătrunderii unei persoane în spațiul supravegheat sau care face mai dificil furtul. – Anti- + furt (după fr. antivol).

ANTIFÚRT s.n., adj.invar. (Dispozitiv) care semnalează orice tentativă de furt, dând alarma. [< it. antifurto].

ANTIFÚRT adj. inv., s. n. (dispozitiv) care semnalează orice tentativă de furt. (< it. antifurto)

antifúrt adj. inv. (Dispozitiv) menit să preîntâmpine o tentativă de furt ◊ „Progrese uimitoare face tehnica anti-furt în Statele Unite.” Sc. 31 X 75 p. 2. ◊ „În Ulster au fost furate, în cursul anului trecut, 6674 de automobile. În vederea combaterii acestei practici, posesorii de automobile vor trebui să-și echipeze mașinile cu un sistem anti-furt. R.l. 12 XI 75 p. 6. ◊ „[...] gama accesoriilor auto antifurt este completată cu o piesă simplă, care blochează levierul pentru schimbarea vitezelor precum și frâna de mână.” Sc. 18 VII 81 p. 5; v. și R.l. 7 X 82 p. 6 (din it. antifurto; cf. fr. antivol; PR 1948, DPN 1955; DN3, DEX-S)

ANTIFÚRT n. Dispozitiv care semnalizează tentativele de furt. /<it. antifurto


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*antifúrt adj. invar., s. n.

Intrare: antifurt (adj.)
antifurt1 (adj.) adjectiv invariabil
adjectiv invariabil (I9)
  • antifurt
  • antifur‑
Intrare: antifurt (s.n.)
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • antifurt
  • antifurtul
  • antifurtu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • antifurt
  • antifurtului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

antifurt

  • 1. (Dispozitiv) care avertizează în cazul pătrunderii unei persoane în spațiul supravegheat sau care face mai dificil furtul.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: