7 definiții pentru antifurt (s.n.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ANTIFURT adj. invar., s. n. (Dispozitiv) care avertizează în cazul pătrunderii unei persoane în spațiul supravegheat sau care face mai dificil furtul. – Anti- + furt (după fr. antivol).
ANTIFURT adj. invar., s. n. (Dispozitiv) care avertizează în cazul pătrunderii unei persoane în spațiul supravegheat sau care face mai dificil furtul. – Anti- + furt (după fr. antivol).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de tavilis
- acțiuni
antifurt sn, a [At: DEX2 / E: anti- + furt (după fr anti-vol)] 1-2 (Dispozitiv) care avertizează în cazul pătrunderii unei persoane în spațiul controlat. 3-4 (Dispozitiv) care face mai dificil furtul.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ANTIFURT s.n., adj.invar. (Dispozitiv) care semnalează orice tentativă de furt, dînd alarma. [< it. antifurto].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ANTIFURT adj. inv., s. n. (dispozitiv) care semnalează orice tentativă de furt. (< it. antifurto)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ANTIFURT n. Dispozitiv care semnalizează tentativele de furt. /<it. antifurto
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
antifurt2 s. n., pl. antifurturi
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
*antifurt adj. invar., s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
substantiv neutru (N29) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
antifurtadjectiv invariabil antifurtsubstantiv neutru
- 1. (Dispozitiv) care avertizează în cazul pătrunderii unei persoane în spațiul supravegheat sau care face mai dificil furtul. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- Anti- + furt DEX '98 DEX '09
- antivol DEX '98 DEX '09