6 definiții pentru antifurt (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

antifurt sn, a [At: DEX2 / E: anti- + furt (după fr anti-vol)] 1-2 (Dispozitiv) care avertizează în cazul pătrunderii unei persoane în spațiul controlat. 3-4 (Dispozitiv) care face mai dificil furtul.

ANTIFÚRT adj. invar., s. n. (Dispozitiv) care avertizează în cazul pătrunderii unei persoane în spațiul supravegheat sau care face mai dificil furtul. – Anti- + furt (după fr. antivol).

ANTIFÚRT adj. invar., s. n. (Dispozitiv) care avertizează în cazul pătrunderii unei persoane în spațiul supravegheat sau care face mai dificil furtul. – Anti- + furt (după fr. antivol).

ANTIFÚRT s.n., adj.invar. (Dispozitiv) care semnalează orice tentativă de furt, dând alarma. [< it. antifurto].

ANTIFÚRT adj. inv., s. n. (dispozitiv) care semnalează orice tentativă de furt. (< it. antifurto)

ANTIFÚRT n. Dispozitiv care semnalizează tentativele de furt. /<it. antifurto


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*antifúrt adj. invar., s. n.

Intrare: antifurt (s.n.)
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • antifurt
  • antifurtul
  • antifurtu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • antifurt
  • antifurtului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

antifurt

  • 1. (Dispozitiv) care avertizează în cazul pătrunderii unei persoane în spațiul supravegheat sau care face mai dificil furtul.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: