antifurt adj. inv. (Dispozitiv) menit să preîntâmpine o tentativă de furt ◊ „Progrese uimitoare face tehnica anti-furt în Statele Unite.” Sc. 31 X 75 p. 2. ◊ „În Ulster au fost furate, în cursul anului trecut, 6674 de automobile. În vederea combaterii acestei practici, posesorii de automobile vor trebui să-și echipeze mașinile cu un sistem anti-furt.” R.l. 12 XI 75 p. 6. ◊ „[...] gama accesoriilor auto antifurt este completată cu o piesă simplă, care blochează levierul pentru schimbarea vitezelor precum și frâna de mână.” Sc. 18 VII 81 p. 5; v. și R.l. 7 X 82 p. 6 (din it. antifurto; cf. fr. antivol; PR 1948, DPN 1955; DN3, DEX-S)