20 de definiții pentru anticipație anticipațiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

anticipație sf [At: ODOBESCU, S. III, 640 / V: ~țiune / Pl: ~ii / E: fr anticipation] 1-5 Anticipare (1-5). 6 (Îlav) Cu ~ Înainte de un termen fixat. 7 (Îs) Literatură de ~ Literatură care are ca temă imaginarea științifico-fantastică a viitorului Si: literatură științifico-fantastică, literatură S. f.

ANTICIPÁȚIE, anticipații, s. f. Anticipare. ◊ Literatură de anticipație = literatură având ca temă imaginarea științifico-fantastică a viitorului. ◊ Loc. adv. Cu anticipație = înainte de termenul fixat. [Var.: (înv.) anticipațiune s. f.] – Din fr. anticipation, lat. anticipatio, -onis.

ANTICIPÁȚIE, anticipații, s. f. Anticipare. ◊ Literatură de anticipație = literatură având ca temă imaginarea științifico-fantastică a viitorului. V. literatură științifico-fantastică.Loc. adv. Cu anticipație = înainte de termenul cuvenit. [Var.: (înv.) anticipațiúne s. f.] – Din fr. anticipation, lat. anticipatio, -onis.

ANTICIPÁȚIE, anticipații, s. f. Anticipare. ◊ (Mai ales în loc. adv.) Cu anticipație = înainte de momentul cuvenit. În cursul acestui studiu se vor lămuri mai bine cele spuse aici cu anticipație. IBRĂILEANU, SP. CR. 116. – Pronunțat: -ți-e. – Variantă: (învechit) anticipațiúne (ODOBESCU, S. III 640) s. f.

ANTICIPÁȚIE, anticipații, s. f. Anticipare. ◊ Loc. adv. Cu anticipație = înainte de termenul cuvenit. [Var.: (înv.) anticipațiúne s. f.] – Fr. anticipation (lat. lit. anticipatio, -onis).

ANTICIPÁȚIE s.f. Anticipare. ♦ (Muz.) Sunet al unui acord care apare înaintea acordului întreg. [Gen. -iei, var. anticipațiune s.f. / cf. fr. anticipation, lat. anticipatio].

ANTICIPÁȚIE s. f. 1. anticipare. ♦ cu ~ = înainte de termenul stabilit; literatură de ~ = literatură a cărei acțiune se petrece în lumea viitorului. 2. (muz.) sunet care apare înaintea acordului căruia îi aparține. (< fr. anticipation, lat. anticipatio)

anticipațiune sf vz anticipație

ANTICIPAȚIÚNE s. f. v. anticipație.

ANTICIPAȚIÚNE s. f. v. anticipație.

ANTICIPAȚIÚNE s. f. v. anticipație.

ANTICIPAȚIÚNE S. f. v. anticipație.

ANTICIPAȚIÚNE s.f. v. anticipație.

anticipați(un)e f. 1. preîntâmpinare; 2. cunoștință anticipată.

*anticipațiúne f. (lat. anticipátio, -ónis). Acțiunea de a anticipa. Muz. Producerea prematură a unuĭ sunet care ține de acordu următor. Ret. Figura pin care apucĭ în ainte o obĭecțiune a adversaruluĭ ca s’o distrugĭ îndată (se numește și anteocupațiune și prolepsă). Pin anticipațiune, anticipînd. – Și -áție și -áre.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

anticipáție (-ți-e) s. f., art. anticipáția (-ți-a), g.-d. art. anticipáției; pl. anticipáții, art. anticipáțiile (-ți-i-)

anticipáție s. f. (sil. -ți-e), art. anticipáția (sil. -ți-a), g.-d. art. anticipáției; pl. anticipáții, art. anticipáțiile (sil. -ți-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ANTICIPÁȚIE s. anticipare. (Literatură de ~.)

ANTICIPAȚIE s. anticipare. (Literatură de ~.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

anticipație (< fr., engl. anticipation; germ. Antipazition, Vorausnahme), sunet ce apare înaintea acordului* căruia îi aparține. În general, a. este străină de acordul împreună cu care apare simultan; valoarea ei este scurtă și se situează pe ultima parte a unui timp (1, 2) slab. A. este directă când apare la aceeași voce (2) cu nota reală, și indirectă când apare la altă voce. A. poate fi simplă (având caracter melodic, la o singură voce) sau multiplă (constând într-un acord întreg). V. armonie; disonanță; întârziere.

anticipație (lat. anticipatio) sin. prolepsă (P).

Intrare: anticipație
anticipație substantiv feminin
  • silabație: -ți-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • anticipație
  • anticipația
plural
  • anticipații
  • anticipațiile
genitiv-dativ singular
  • anticipații
  • anticipației
plural
  • anticipații
  • anticipațiilor
vocativ singular
plural
anticipațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • anticipațiune
  • anticipațiunea
plural
  • anticipațiuni
  • anticipațiunile
genitiv-dativ singular
  • anticipațiuni
  • anticipațiunii
plural
  • anticipațiuni
  • anticipațiunilor
vocativ singular
plural

anticipație anticipațiune

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. Literatură de anticipație = literatură având ca temă imaginarea științifico-fantastică a viitorului.
      surse: DEX '09 MDN '00
    • 1.2. locuțiune adverbială Cu anticipație = înainte de termenul fixat.
      surse: DEX '09 DLRLC MDN '00 un exemplu
      exemple
      • În cursul acestui studiu se vor lămuri mai bine cele spuse aici cu anticipație. IBRĂILEANU, SP. CR. 116.
        surse: DLRLC
  • 2. muzică Sunet al unui acord care apare înaintea acordului întreg.
    surse: DN

etimologie: