20 de definiții pentru anticipație anticipațiune

ANTICIPÁȚIE, anticipații, s. f. Anticipare. ◊ Literatură de anticipație = literatură având ca temă imaginarea științifico-fantastică a viitorului. ◊ Loc. adv. Cu anticipație = înainte de termenul fixat. [Var.: (înv.) anticipațiune s. f.] – Din fr. anticipation, lat. anticipatio, -onis.

ANTICIPÁȚIE, anticipații, s. f. Anticipare. ◊ Literatură de anticipație = literatură având ca temă imaginarea științifico-fantastică a viitorului. V. literatură științifico-fantastică.Loc. adv. Cu anticipație = înainte de termenul cuvenit. [Var.: (înv.) anticipațiúne s. f.] – Din fr. anticipation, lat. anticipatio, -onis.

ANTICIPÁȚIE, anticipații, s. f. Anticipare. ◊ (Mai ales în loc. adv.) Cu anticipație = înainte de momentul cuvenit. În cursul acestui studiu se vor lămuri mai bine cele spuse aici cu anticipație. IBRĂILEANU, SP. CR. 116. – Pronunțat: -ți-e. – Variantă: (învechit) anticipațiúne (ODOBESCU, S. III 640) s. f.

ANTICIPÁȚIE, anticipații, s. f. Anticipare. ◊ Loc. adv. Cu anticipație = înainte de termenul cuvenit. [Var.: (înv.) anticipațiúne s. f.] – Fr. anticipation (lat. lit. anticipatio, -onis).

anticipáție (-ți-e) s. f., art. anticipáția (-ți-a), g.-d. art. anticipáției; pl. anticipáții, art. anticipáțiile (-ți-i-)

anticipáție s. f. (sil. -ți-e), art. anticipáția (sil. -ți-a), g.-d. art. anticipáției; pl. anticipáții, art. anticipáțiile (sil. -ți-i-)

anticipáție sf [At: ODOBESCU, S. III, 640^ / V: -țiune / Pl: ~ii / E: fr anticipation] 1-5 Anticipare (1-5). 6 (îlav) Cu ~ înainte de un termen fixat. 7 (Îs) Literatură de ~ Literatură care are ca temă imaginarea științifico-fantastică a viitorului și: literatură științifico-fantastică, literatură S. f.

ANTICIPÁȚIE s. anticipare. (Literatură de ~.)

ANTICIPÁȚIE s.f. Anticipare. ♦ (Muz.) Sunet al unui acord care apare înaintea acordului întreg. [Gen. -iei, var. anticipațiune s.f. / cf. fr. anticipation, lat. anticipatio].

ANTICIPÁȚIE s. f. 1. anticipare. ♦ cu ~ = înainte de termenul stabilit; literatură de ~ = literatură a cărei acțiune se petrece în lumea viitorului. 2. (muz.) sunet care apare înaintea acordului căruia îi aparține. (< fr. anticipation, lat. anticipatio)

ANTICIPAȚIÚNE s. f. v. anticipație.

ANTICIPAȚIÚNE s. f. v. anticipație.

ANTICIPAȚIÚNE S. f. v. anticipație.

ANTICIPAȚIÚNE s. f. v. anticipație.

anticipațiúne sf vz anticipație

ANTICIPAȚIÚNE s.f. v. anticipație.

anticipați(un)e f. 1. preîntâmpinare; 2. cunoștință anticipată.

*anticipațiúne f. (lat. anticipátio, -ónis). Acțiunea de a anticipa. Muz. Producerea prematură a unuĭ sunet care ține de acordu următor. Ret. Figura pin [!] care apucĭ în ainte [!] o obĭecțiune a adversaruluĭ ca s' o distrugĭ îndată (se numește și anteocupațiune și prolepsă). Pin anticipațiune, anticipînd. – Și -áție și -áre.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ANTICIPÁȚIE s. anticipare. (Literatură de ~.)

anticipație (‹ fr., engl. anticipation; germ. Antipazition, Vorausnahme), sunet ce apare înaintea acordului* căruia îi aparține. În general, a. este străină de acordul împreună cu care apare simultan; valoarea ei este scurtă și se situează pe ultima parte a unui timp (1, 2) slab. A. este directă când apare la aceeași voce (2) cu nota reală, și indirectă când apare la altă voce. A. poate fi simplă (având caracter melodic, la o singură voce) sau multiplă (constând într-un acord întreg). V. armonie; disonanță; întârziere.

Intrare: anticipație
anticipație substantiv feminin
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular anticipație anticipația
plural anticipații anticipațiile
genitiv-dativ singular anticipații anticipației
plural anticipații anticipațiilor
vocativ singular
plural
anticipațiune
substantiv feminin (F107) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular anticipațiune anticipațiunea
plural anticipațiuni anticipațiunile
genitiv-dativ singular anticipațiuni anticipațiunii
plural anticipațiuni anticipațiunilor
vocativ singular
plural