3 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ANTICÁRIE adj. inv. (despre substanțe) care combate cariile dentare. (după engl. anticarious)

anticárie adj. inv. (Substanță) care acționează împotriva cariilor dentare ◊ „Bomboane anticarie. Adaosuri de fluor la apa potabilă, la pasta de dinți sau apa de gură au dus, în Suedia, la reducerea cariilor dentare.” Sc. 23 XII 73 p. 6. ◊ „Gumă de mestecat anticarie [...] Noul produs conține substanțe care protejează dantura împotriva cariilor.” Sc. 11 I 77 p. 5 (din anti- + carie)

ANTICĂRÍE, anticării, s. f. (Înv.) Anticariat. – Anticar2 + suf. -íe.

anticáriu sm vz anticar2

anticărie sf [At: DA ms / V: ~cvă~ / Pl: ~ii / E: anticar2 + -ie] 1-5 Anticariat (1-5). 6 (Ccr) Obiect de artă vechi. 7 (Ccr; lpl; prt) Vechituri.

ANTICĂRÍE, anticării, s. f. Anticariat. – Anticar2 + suf. -ie.

ANTICĂRÍE, anticării, s. f. Magazin în care se face comerț cu cărți vechi sau de ocazie; comerț cu cărți vechi sau de ocazie. Anticăria aceea în plin aer, bătută de ploi și vînturi, și bolta porții... s-au preschimbat cu vremea în prăvălii cu vitrine încăpătoare. ANGHEL, PR. 16.

ANTICĂRÍE, anticării s. f. (Magazin în care se face) comerț cu cărți vechi sau de ocazie. – Din anticar2 + suf. -ie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

anticárie adj. f., pl. anticárii

anticăríe (înv.) s. f., art. anticăría, g.-d. art. anticăríei; pl. anticăríi, art. anticăríile

anticăríe s. f., art. anticăría, g.-d. art. anticăríei; pl. anticăríi, art. anticăríile


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ANTICÁRIU adj. v. arheologic.

ANTICĂRÍE s. v. anticariat.

Intrare: anticarie
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • anticarie
  • anticaria
plural
  • anticarii
  • anticariile
genitiv-dativ singular
  • anticarii
  • anticariei
plural
  • anticarii
  • anticariilor
vocativ singular
plural
Intrare: anticariu
anticariu adjectiv
adjectiv (A109)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • anticariu
  • anticariul
  • anticariu‑
  • anticarie
  • anticaria
plural
  • anticarii
  • anticariii
  • anticarii
  • anticariile
genitiv-dativ singular
  • anticariu
  • anticariului
  • anticarii
  • anticariei
plural
  • anticarii
  • anticariilor
  • anticarii
  • anticariilor
vocativ singular
plural
Intrare: anticărie
anticărie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • anticărie
  • anticăria
plural
  • anticării
  • anticăriile
genitiv-dativ singular
  • anticării
  • anticăriei
plural
  • anticării
  • anticăriilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

anticărie

  • 1. învechit Magazin în care se face comerț cu cărți vechi sau de ocazie; comerț cu cărți vechi sau de ocazie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: anticariat un exemplu
    exemple
    • Anticăria aceea în plin aer, bătută de ploi și vînturi, și bolta porții... s-au preschimbat cu vremea în prăvălii cu vitrine încăpătoare. ANGHEL, PR. 16.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Anticar + sufix -íe.
    surse: DEX '09