4 intrări

41 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ANTICARIE adj. inv. (despre substanțe) care combate cariile dentare. (după engl. anticarious)

anticarie adj. inv. (Substanță) care acționează împotriva cariilor dentare ◊ „Bomboane anticarie. Adaosuri de fluor la apa potabilă, la pasta de dinți sau apa de gură au dus, în Suedia, la reducerea cariilor dentare.” Sc. 23 XII 73 p. 6. ◊ „Gumă de mestecat anticarie [...] Noul produs conține substanțe care protejează dantura împotriva cariilor.” Sc. 11 I 77 p. 5 (din anti- + carie)

ANTICAR2, anticari, s. m. Persoană care se ocupă cu achiziționarea și cu vânzarea de cărți vechi. ♦ (Înv.) Colecționar de obiecte antice; p. ext. arheolog. – Din fr. antiquaire, lat. antiquarius.

ANTICAR2, anticari, s. m. Persoană care se ocupă cu achiziționarea și cu vânzarea de cărți vechi. ♦ (Înv.) Colecționar de obiecte antice; p. ext. arheolog. – Din fr. antiquaire, lat. antiquarius.

ANTICĂRIE, anticării, s. f. (Înv.) Anticariat. – Anticar2 + suf. -ie.

anticar2 [At: ALEXANDRESCU, M. 11 / V: -riu, -cvar / Pl: ~i / E: fr antiquaire, ger Antiquar] 1 sm Colecționar de cărți vechi. 2 sm Vânzător de cărți vechi sau la mâna a doua. 3 sm Colecționar de obiecte de artă din Antichitate. 4 sm Vânzător de Antichități. 5 sm (Pex) Vânzător de obiecte de artă la mâna a doua. 6 sm (Înv; pex) Arheolog. 7 a (înv; îf -riu) Privitor la Antichități. 8 a (Înv) Arheologic.

anticărie sf [At: DA ms / V: ~cvă~ / Pl: ~ii / E: anticar2 + -ie] 1-5 Anticariat (1-5). 6 (Ccr) Obiect de artă vechi. 7 (Ccr; lpl; prt) Vechituri.

*ANTICUAR, *ANTICAR sm. Negustor de cărți sau de lucruri de artă vechi [germ. Antiquar].

ANTICĂRIE, anticării, s. f. Anticariat. – Anticar2 + suf. -ie.

ANTICAR2, anticari, s. m. 1. Negustor de cărți vechi sau de ocazie (uneori rare). Faci rost de bani să-ți cumperi niște terfeloage de la anticari și niște caiete. PAS, Z. I 262. Am cumpărat de la un anticar cu toptanul, pe cîțiva gologani, un vraf de cărți vechi. CARAGIALE, O. III 197. 2. (Învechit) Colecționar de obiecte antice. Anticarul, la patima-i supus, Culege vechea-aramă ce nu mai are curs. ALEXANDRESCU, P. 149. ♦ Arheolog. Știința arheologiei, acea nobilă patimă a anticarului care-l face să cerceteze pretutindeni urmele zilelor zburate. ODOBESCU, S. I 462.

ANTICĂRIE, anticării, s. f. Magazin în care se face comerț cu cărți vechi sau de ocazie; comerț cu cărți vechi sau de ocazie. Anticăria aceea în plin aer, bătută de ploi și vînturi, și bolta porții... s-au preschimbat cu vremea în prăvălii cu vitrine încăpătoare. ANGHEL, PR. 16.

ANTICAR2, anticari, s. m. Negustor de cărți vechi. ♦ (Înv.) Colecționar de obiecte antice; p. ext. arheolog. – Fr. antiquaire (lat. lit. antiquarius).

ANTICĂRIE, anticării s. f. (Magazin în care se face) comerț cu cărți vechi sau de ocazie. – Din anticar2 + suf. -ie.

ANTICAR s.m. Cel care se ocupă cu vînzarea și cumpărarea cărților vechi. ♦ amator, colecționar de lucruri vechi de artă, de antichități. [Var. anticvar s.m. / < germ. Antiquar, fr. antiquaire].

ANTICAR2 s. m. negustor de antichități, de obiecte (de artă), de cărți vechi; buchinist. (< fr. antiquaire, germ. Antiquar)

ANTICAR1 ~i m. 1) Negustor de cărți vechi; buchinist. 2) Persoană care colecționează antichități. /<lat. antiquarius, fr. antiquare

anticar m. 1. care se ocupă cu studiul și mai ales cu exploatarea monumentelor antice; 2. culegător sau negustor de antice; 3. vânzător de cărți vechi.

*anticár m. (lat. antiquarius, fr. -quaire, germ. -quar). Rar Cel care se ocupă de obĭecte antice (monumente, medaliĭ ș. a.), sin. cu arheolog. Ob. Negustor de vechiturĭ, maĭ ales de cărțĭ vechĭ. – Fals -cvar.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

anticar2 (persoană) s. m., pl. anticari

anticărie (înv.) s. f., art. anticăria, g.-d. art. anticăriei; pl. anticării, art. anticăriile (desp. -ri-i-)

anticar2 (persoană) s. m., pl. anticari

anticărie (înv.) s. f., art. anticăria, g.-d. art. anticăriei; pl. anticării, art. anticăriile

anticar (persoană) s. m., pl. anticari

anticărie s. f., art. anticăria, g.-d. art. anticăriei; pl. anticării, art. anticăriile

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ANTICAR s. (franțuzism) buchinist.

Intrare: anticarie
adjectiv invariabil (I9)
Surse flexiune: DOR
  • anticarie
Intrare: anticar (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • anticar
  • anticarul
  • anticaru‑
plural
  • anticari
  • anticarii
genitiv-dativ singular
  • anticar
  • anticarului
plural
  • anticari
  • anticarilor
vocativ singular
  • anticarule
  • anticare
plural
  • anticarilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • anticvar
  • anticvarul
  • anticvaru‑
plural
  • anticvari
  • anticvarii
genitiv-dativ singular
  • anticvar
  • anticvarului
plural
  • anticvari
  • anticvarilor
vocativ singular
  • anticvarule
  • anticvare
plural
  • anticvarilor
anticariu adjectiv
adjectiv (A109)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • anticariu
  • anticariul
  • anticariu‑
  • anticarie
  • anticaria
plural
  • anticarii
  • anticariii
  • anticarii
  • anticariile
genitiv-dativ singular
  • anticariu
  • anticariului
  • anticarii
  • anticariei
plural
  • anticarii
  • anticariilor
  • anticarii
  • anticariilor
vocativ singular
plural
Intrare: anticariu
anticariu adjectiv
adjectiv (A109)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • anticariu
  • anticariul
  • anticariu‑
  • anticarie
  • anticaria
plural
  • anticarii
  • anticariii
  • anticarii
  • anticariile
genitiv-dativ singular
  • anticariu
  • anticariului
  • anticarii
  • anticariei
plural
  • anticarii
  • anticariilor
  • anticarii
  • anticariilor
vocativ singular
plural
Intrare: anticărie
anticărie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • anticărie
  • anticăria
plural
  • anticării
  • anticăriile
genitiv-dativ singular
  • anticării
  • anticăriei
plural
  • anticării
  • anticăriilor
vocativ singular
plural
anticvărie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

anticarieadjectiv invariabil

  • 1. (Despre substanțe) Care combate cariile dentare. MDN '00
etimologie:

anticar, anticarisubstantiv masculin

  • 1. Persoană care se ocupă cu achiziționarea și cu vânzarea de cărți vechi. DEX '09 DLRLC DN MDN '00
    sinonime: buchinist
    • format_quote Faci rost de bani să-ți cumperi niște terfeloage de la anticari și niște caiete. PAS, Z. I 262. DLRLC
    • format_quote Am cumpărat de la un anticar cu toptanul, pe cîțiva gologani, un vraf de cărți vechi. CARAGIALE, O. III 197. DLRLC
    • 1.1. învechit Colecționar de obiecte antice. DEX '09 DLRLC DN
      • format_quote Anticarul, la patima-i supus, Culege vechea-aramă ce nu mai are curs. ALEXANDRESCU, P. 149. DLRLC
      • 1.1.1. prin extensiune Arheolog. DEX '09 DLRLC
        sinonime: arheolog
        • format_quote Știința arheologiei, acea nobilă patimă a anticarului care-l face să cerceteze pretutindeni urmele zilelor zburate. ODOBESCU, S. I 462. DLRLC
etimologie:

anticărie, anticăriisubstantiv feminin

  • 1. învechit Magazin în care se face comerț cu cărți vechi sau de ocazie; comerț cu cărți vechi sau de ocazie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: anticariat
    • format_quote Anticăria aceea în plin aer, bătută de ploi și vînturi, și bolta porții... s-au preschimbat cu vremea în prăvălii cu vitrine încăpătoare. ANGHEL, PR. 16. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.