ANTICÁRIE adj. inv. (despre substanțe) care combate cariile dentare. (după engl. anticarious)

anticárie adj. inv. (Substanță) care acționează împotriva cariilor dentare ◊ „Bomboane anticarie. Adaosuri de fluor la apa potabilă, la pasta de dinți sau apa de gură au dus, în Suedia, la reducerea cariilor dentare.” Sc. 23 XII 73 p. 6. ◊ „Gumă de mestecat anticarie [...] Noul produs conține substanțe care protejează dantura împotriva cariilor.” Sc. 11 I 77 p. 5 (din anti- + carie)

anticáriu sm vz anticar²

anticărie sf [At: DA ms / V: ~cvă~ / Pl: ~ii / E: anticar² + -ie] 1-5 Anticariat (1-5). 6 (Ccr) Obiect de artă vechi. 7 (Ccr; lpl; prt) Vechituri.

ANTICĂRÍE, anticării, s. f. (Înv.) Anticariat. – Anticar² + suf. -íe.

ANTICĂRÍE, anticării, s. f. Anticariat. – Anticar² + suf. -ie.

ANTICĂRÍE, anticării, s. f. Magazin în care se face comerț cu cărți vechi sau de ocazie; comerț cu cărți vechi sau de ocazie. Anticăria aceea în plin aer, bătută de ploi și vînturi, și bolta porții... s-au preschimbat cu vremea în prăvălii cu vitrine încăpătoare. ANGHEL, PR. 16.

ANTICĂRÍE, anticării s. f. (Magazin în care se face) comerț cu cărți vechi sau de ocazie. – Din anticar² + suf. -ie.

anticárie adj. f., pl. anticárii

anticăríe (înv.) s. f., art. anticăría, g.-d. art. anticăríei; pl. anticăríi, art. anticăríile

anticăríe s. f., art. anticăría, g.-d. art. anticăríei; pl. anticăríi, art. anticăríile

anticărie.

ANTICÁRIU adj. v. arheologic.

ANTICĂRÍE s. v. anticariat.

anticariu adj. v. ARHEOLOGIC.

ANTICĂRIE s. anticariat.