ANTICĂRIE, anticării, s. f. (Înv.) Anticariat. – Anticar² + suf. -ie.

anticărie sf [At: DA ms / V: ~cvă~ / Pl: ~ii / E: anticar² + -ie] 1-5 Anticariat (1-5). 6 (Ccr) Obiect de artă vechi. 7 (Ccr; lpl; prt) Vechituri.

ANTICĂRIE, anticării, s. f. Anticariat. – Anticar² + suf. -ie.

ANTICĂRIE, anticării, s. f. Magazin în care se face comerț cu cărți vechi sau de ocazie; comerț cu cărți vechi sau de ocazie. Anticăria aceea în plin aer, bătută de ploi și vînturi, și bolta porții... s-au preschimbat cu vremea în prăvălii cu vitrine încăpătoare. ANGHEL, PR. 16.

ANTICĂRIE, anticării s. f. (Magazin în care se face) comerț cu cărți vechi sau de ocazie. – Din anticar² + suf. -ie.

anticvărie sf vz anticărie

anticărie (înv.) s. f., art. anticăria, g.-d. art. anticăriei; pl. anticării, art. anticăriile (desp. -ri-i-)

anticărie (înv.) s. f., art. anticăria, g.-d. art. anticăriei; pl. anticării, art. anticăriile

anticărie s. f., art. anticăria, g.-d. art. anticăriei; pl. anticării, art. anticăriile

anticărie.

ANTICĂRIE s. v. anticariat.

ANTICĂRIE s. anticariat.