15 definiții pentru anticariat anticvariat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

anticariat sn [At: Scl I, 74 / V: ~cva~ / Pl: ~e / E: ger Antiquariat] 1 (Rar) Profesie sau pasiune de a colecționa cărți vechi Si: anticărie (1). 2 Profesie sau pasiune de a colecționa obiecte de artă vechi Si: anticărie (2). 3 Instituție care colecționează și vinde cărți vechi sau opere vechi de artă Si: anticărie (3). 4 Magazin în care se vând cărți vechi sau la mâna a doua Si: anticărie (4). 5 Magazin în care se vând Antichități Si: anticărie (5).

ANTICARIÁT, anticariate, s. n. 1. Unitate comercială care achiziționează și vinde cărți vechi sau obiecte vechi de artă; anticărie. 2. Magazin în care se vând cărți vechi. [Pr.: -ri-at] – Din anticar2 (după germ. Antiquariat).

ANTICARIÁT, anticariate, s. n. 1. Întreprindere care achiziționează și vinde cărți vechi sau obiecte vechi de artă; anticărie. 2. Magazin în care se vând cărți vechi. [Pr.: -ri-at] – Din anticar2 (după germ. Antiquariat).

ANTICARIÁT, anticariate, s. n. (În trecut) Negoț cu cărți de ocazie sau cu obiecte vechi de artă; (azi) întreprindere de stat care achiziționează și vinde cărți vechi (de obicei rare). – Pronunțat: -ri-at.

ANTICARIÁT, anticariate, s. n. Întreprindere (de stat) care achiziționează și vinde cărți vechi; (în trecut) negoț cu cărți de ocazie sau (impr.) cu obiecte vechi de artă. [Pr.: -ri-at] – Din anticar2 (după germ. Antiquariat).

ANTICARIÁT s.n. Întreprindere care cumpără și vinde cărți vechi. ♦ Comerțul de cărți vechi.[Pron. -ri-at, var. anticvariat s.n. / cf. germ. Antiquariat].

ANTICARIÁT s. n. unitate comercială care cumpără și vinde cărți vechi. (< germ. Antiquariat)

ANTICARIÁT ~e n. 1) Librărie în care se vând și se cumpără cărți vechi și de ocazie. 2) Comerț cu cărți vechi. [Sil. -ri-at] /<germ. Antiquariat

anticvariat sn vz anticariat

ANTICVARIÁT s.n. v. anticariat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

anticariát (-ri-at) s. n., pl. anticariáte

anticariát s. n. (sil. -ri-at), pl. anticariáte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ANTICARIÁT s. anticărie.

Intrare: anticariat
anticariat substantiv neutru
  • silabație: -ri-at
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • anticariat
  • anticariatul
  • anticariatu‑
plural
  • anticariate
  • anticariatele
genitiv-dativ singular
  • anticariat
  • anticariatului
plural
  • anticariate
  • anticariatelor
vocativ singular
plural
anticvariat substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • anticvariat
  • anticvariatul
  • anticvariatu‑
plural
  • anticvariate
  • anticvariatele
genitiv-dativ singular
  • anticvariat
  • anticvariatului
plural
  • anticvariate
  • anticvariatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

anticariat anticvariat

  • 1. Unitate comercială care achiziționează și vinde cărți vechi sau obiecte vechi de artă.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: anticărie
    • 1.1. în trecut Negoț cu cărți de ocazie sau cu obiecte vechi de artă.
      surse: DLRLC DN
  • 2. Magazin în care se vând cărți vechi.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie:

  • anticar (după limba germană Antiquariat).
    surse: DEX '09 DEX '98 DN