2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

antepunere sf [At: DEX2 / Pl: ~ri / E: antepune] Punere înainte.

ANTEPÚNERE, antepuneri, s. f. Acțiunea de a antepune și rezultatul ei. – V. antepune.

ANTEPÚNERE, antepuneri, s. f. Acțiunea de a antepune și rezultatul ei. – V. antepune.

ANTEPÚNERE s.f. Acțiunea de a antepune. [< antepune].

ANTEPÚNERE s. f. antepoziție (1), procliză. (< antepune)

antepúne vt [At: DEX2 / Pzi: ~pun / E: ante- + pune cf fr antéposer] A pune înainte.

ANTEPÚNE, antepún, vb. III. Tranz. A pune înainte. – Ante- + pune (după fr. antéposer).

ANTEPÚNE, antepún, vb. III. Tranz. A pune înainte. – Ante- + pune (după fr. antéposer).

ANTEPÚNE vb. III. tr. (Gram.) A pune înainte. [După fr. antéposer].

ANTEPÚNE vb. tr. a pune înainte. (după fr. antéposer)

A ANTEPÚNE antepún tranz. A pune înainte. /ante- + a pune


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

antepúnere s. f. → punere

*antepúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. antepún, 2 sg. antepúi, 1 pl. antepúnem; conj. prez. 3 să antepúnă; ger. antepunấnd; part. antepús


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ANTEPÚNERE s. f. (< antepúne, după fr. antéposer, cf. lat. ante + lat. ponere): v. proclíză.

Intrare: antepunere
antepunere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • antepunere
  • antepunerea
plural
  • antepuneri
  • antepunerile
genitiv-dativ singular
  • antepuneri
  • antepunerii
plural
  • antepuneri
  • antepunerilor
vocativ singular
plural
Intrare: antepune
verb (VT637)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • antepune
  • antepunere
  • antepus
  • antepusu‑
  • antepunând
  • antepunându‑
singular plural
  • antepune
  • antepuneți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • antepun
(să)
  • antepun
  • antepuneam
  • antepusei
  • antepusesem
a II-a (tu)
  • antepui
(să)
  • antepui
  • antepuneai
  • antepuseși
  • antepuseseși
a III-a (el, ea)
  • antepune
(să)
  • antepu
  • antepuie
  • antepunea
  • antepuse
  • antepusese
plural I (noi)
  • antepunem
(să)
  • antepunem
  • antepuneam
  • antepuserăm
  • antepuseserăm
  • antepusesem
a II-a (voi)
  • antepuneți
(să)
  • antepuneți
  • antepuneați
  • antepuserăți
  • antepuseserăți
  • antepuseseți
a III-a (ei, ele)
  • antepun
(să)
  • antepu
  • antepuie
  • antepuneau
  • antepuseră
  • antepuseseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

antepunere

etimologie:

  • vezi antepune
    surse: DEX '09 DN

antepune

  • 1. A pune înainte.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: