ANTANACLAZĂ, antanaclaze, s. f. Repetiție a unui cuvânt folosit succesiv cu alte sensuri, din motive stilistice. – Din fr. antanaclase.

antanaclază sf [At: DEX² / Pl: ~ze / E: antanaclase] Repetare succesivă a unui cuvânt cu alte sensuri, din motive stilistice.

ANTANACLAZĂ, antanaclaze, s. f. Repetiție a unui cuvânt, folosit succesiv cu alte sensuri, din motive stilistice. – Din fr. antanaclase.

ANTANACLAZĂ s.f. (Lit.) Figură de stil constînd în reluarea unui cuvînt, folosit succesiv în alte accepții ale sale. [Pl. -ze. / < fr. antanaclase, cf. gr. antanaklasis].

ANTANACLAZĂ s. f. figură de stil constând în reluarea unui cuvânt, folosit succesiv în accepții diferite. (< fr. antanaclase)

*antanacláză f., pl. e (vgr. antanáklasis, răsfrîngere). Ret. Repetițiunea aceluĭașĭ cuvînt cu alt înțeles: inima are rațiunĭ (socotelĭ) pe care rațiunea (mintea) nu le înțelege.

antanaclază (desp. an-ta-na-cla-/ant-a-) s. f., g.-d. art. antanaclazei; pl. antanaclaze

!antanaclază (an-ta-na-cla-/ant-a-) s. f., g.-d. art. antanaclazei; pl. antanaclaze

antanaclază s. f. (sil. -cla-; mf. ant-), g.-d. art. antanaclazei; pl. antanaclaze

antanaclază (gr. antanaklasis „repercusiune, refracția luminii sau sunetului”), figură care constă în repetarea unui cuvânt luat în sensuri diferite, firește, grație contextului:... x... x’... (A): „Dar să nu uităm că suntem în Argeș și că tipărim o foaie cu douăzeci de foi.” (T. Arghezi) • Uneori, cuvântul repetat în a. se diversifică semantic, prin context, cu o nuanță de sens deosebit de fină, iar în acest caz se numește diaforă.

ANTANACLAZĂ (< fr. antanaclase < gr. antanaklasis; cf. gr. anti, contra și anaklasis, repercusiune) 1 În stilistică, folosirea, în cuprinsul aceluiași context, a unui cuvînt omonim, luat în sens cu totul diferit. Ex. Pui, pui, pui, pui, pui, pui Vin la sînu-mi să ie pui! (V. ALECSANDRI, Poezii populare) 2 În versificația modernă, antanaclaza își află o aplicare prin folosirea refrenelor îmbogățite cu semnificații și tonalități noi, ceea ce le sporește puterea de sugestie muzicală. Ex. Veniți: privighetoarea cîntă și liliacul e-nflorit! Veniți: privighetoarea cîntă în aerul îmbălsămit! Veniți: privighetoarea cîntă în aeru-mbătat de roze. În aeru-mbătat de roze, veniți – privighetoarea cîntă! (AL. MACEDONSKI, Noaptea de mai)