ANTANACLÁZĂ, antanaclaze, s. f. Repetiție a unui cuvânt folosit succesiv cu alte sensuri, din motive stilistice. – Din fr. antanaclase.

ANTANACLÁZĂ, antanaclaze, s. f. Repetiție a unui cuvânt, folosit succesiv cu alte sensuri, din motive stilistice. – Din fr. antanaclase.

!antanacláză (an-ta-na-cla-/ant-a-) s. f., g.-d. art. antanaclázei; pl. antanacláze

antanacláză s. f. (sil. -cla-; mf. ant-), g.-d. art. antanaclázei; pl. antanacláze

antanacláză sf [At: DEX² / Pl: -ze / E: antanaclase] Repetare succesivă a unui cuvânt cu alte sensuri, din motive stilistice.

ANTANACLÁZĂ s.f. (Lit.) Figură de stil constând în reluarea unui cuvânt, folosit succesiv în alte accepții ale sale. [Pl. -ze. / < fr. antanaclase, cf. gr. antanaklasis].

ANTANACLÁZĂ s. f. figură de stil constând în reluarea unui cuvânt, folosit succesiv în accepții diferite. (< fr. antanaclase)

*antanacláză f., pl. e (vgr. antanáklasis, răsfrîngere). Ret. Repetițiunea aceluĭașĭ cuvînt cu alt înțeles: inima are rațiunĭ (socotelĭ) pe care rațiunea (mintea) nu le înțelege.