ANTANACLAZĂ (< fr. antanaclase < gr. antanaklasis; cf. gr. anti, contra și anaklasis, repercusiune) 1 În stilistică, folosirea, în cuprinsul aceluiași context, a unui cuvînt omonim, luat în sens cu totul diferit. Ex. Pui, pui, pui, pui, pui, pui Vin la sînu-mi să ie pui! (V. ALECSANDRI, Poezii populare) 2 În versificația modernă, antanaclaza își află o aplicare prin folosirea refrenelor îmbogățite cu semnificații și tonalități noi, ceea ce le sporește puterea de sugestie muzicală. Ex. Veniți: privighetoarea cîntă și liliacul e-nflorit! Veniți: privighetoarea cîntă în aerul îmbălsămit! Veniți: privighetoarea cîntă în aeru-mbătat de roze. În aeru-mbătat de roze, veniți – privighetoarea cîntă! (AL. MACEDONSKI, Noaptea de mai)