15 definiții pentru anost


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

anóst, ~ă a [At: GHEORGACHI, ap. LET. III, 32/15 / Pl: ~oști, ~e / E: ngr άνοστος] 1 Plicticos. 2 Searbăd. 3 Fad. 4 Monoton. 5 Uniform.

ANÓST, -Ă, anoști, -ste, adj. Plicticos, searbăd, fad, monoton, uniform. [Acc. și: ánost] – Din ngr ánostos.

ANÓST, -Ă, anoști, -ste, adj. Plicticos, searbăd, fad, monoton, uniform. [Acc. și: ánost] – Din ngr. ánostos.

ÁNOST, -Ă, anoști, -ste, adj. Care nu prezintă interes; plicticos, searbăd. Un spectacol anost. ◊ Ce viață goală și anostă! VLAHUȚĂ, O. A. II 69. Bre! că anoști mai sînt. ALECSANDRI, T. 1704. – Accentuat și: anóst.

ÁNOST, -Ă, anoști, -ste, adj. Plicticos, searbăd. [Acc. și: ánost] – Ngr. anostos.

ANÓST ~stă (~ști, ~ste) Care este lipsit de interes; plictisitor. [Acc. și ánost] /<ngr. ánostos

anost a. 1. fără gust, nesărat, neplăcut: bre! că anoști mai sunt! AL.; 2. plicticos: e foarte anost. [Gr. mod. ANOSTOS (v. nostim)].

ánost, -ă adj., pl. ștĭ, ste (ngr. ánostos, insipid, d. a-, fără, și nóstos, întoarcere. V. nostim). Neplăcut, uricĭos: casă, cîntare, vorbă anostă. Adv. În mod anost.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

anóst/ánost adj. m., pl. anóști/ánoști; f. anóstă/ánostă, pl. anóste/ánoste

anóst/ánost adj. m., pl. anóști/ánoști; f. sg. anóstă/ánostă, pl. anóste/ánoste


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ANÓST adj. 1. v. plictisitor. 2. v. monoton.

ANOST adj. 1. neinteresant, plicticos, plictisitor, (livr.) fastidios, (fig.) fad, insipid, nesărat, sălciu, searbăd. (Un spectacol ~.) 2. banal, monoton, placid, plictisitor, uniform, (fig.) searbăd, (livr. fig.) tern. (O viață ~.)

Anost ≠ interesant, captivant, comic, hazliu, amuzant, nostim


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ánost (-tă), adj. – Insipid, searbăd, plicticos. – Mr. anustu. Ngr. ἄνοστος (Gáldi 148). Cf. nostim.Der. anosteală, s. f. (plictiseală); anosti, vb. (a plictisi); anostie, s. f. (plictiseală).

Intrare: anost
anost adjectiv
  • pronunție: anost, anost
adjectiv (A6)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • anost
  • anostul
  • anostu‑
  • anostă
  • anosta
plural
  • anoști
  • anoștii
  • anoste
  • anostele
genitiv-dativ singular
  • anost
  • anostului
  • anoste
  • anostei
plural
  • anoști
  • anoștilor
  • anoste
  • anostelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

anost

  • 1. Care nu prezintă interes.
    exemple
    • Un spectacol anost.
      surse: DLRLC
    • Ce viață goală și anostă! VLAHUȚĂ, O. A. II 69.
      surse: DLRLC
    • Bre! că anoști mai sînt. ALECSANDRI, T. 1704.
      surse: DLRLC

etimologie: