16 definiții pentru anost

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ANÓST, -Ă, anoști, -ste, adj. Plicticos, searbăd, fad, monoton, uniform. [Acc. și: ánost] – Din ngr ánostos.

anóst, ~ă a [At: GHEORGACHI, ap. LET. III, 32/15 / Pl: ~oști, ~e / E: ngr άνοστος] 1 Plicticos. 2 Searbăd. 3 Fad. 4 Monoton. 5 Uniform.

ANÓST, -Ă, anoști, -ste, adj. Plicticos, searbăd, fad, monoton, uniform. [Acc. și: ánost] – Din ngr. ánostos.

ÁNOST, -Ă, anoști, -ste, adj. Care nu prezintă interes; plicticos, searbăd. Un spectacol anost. ◊ Ce viață goală și anostă! VLAHUȚĂ, O. A. II 69. Bre! că anoști mai sînt. ALECSANDRI, T. 1704. – Accentuat și: anóst.

ÁNOST, -Ă, anoști, -ste, adj. Plicticos, searbăd. [Acc. și: ánost] – Ngr. anostos.

ANÓST ~stă (~ști, ~ste) Care este lipsit de interes; plictisitor. [Acc. și ánost] /<ngr. ánostos

anost a. 1. fără gust, nesărat, neplăcut: bre! că anoști mai sunt! AL.; 2. plicticos: e foarte anost. [Gr. mod. ANOSTOS (v. nostim)].

ánost, -ă adj., pl. ștĭ, ste (ngr. ánostos, insipid, d. a-, fără, și nóstos, întoarcere. V. nostim). Neplăcut, uricĭos: casă, cîntare, vorbă anostă. Adv. În mod anost.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!anost adj. m., pl. anoști; f. anostă, pl. anoste

anost/anost adj. m., pl. anoști/anoști; f. anostă/anostă, pl. anoste/anoste

anóst/ánost adj. m., pl. anóști/ánoști; f. sg. anóstă/ánostă, pl. anóste/ánoste

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ANÓST adj. 1. v. plictisitor. 2. v. monoton.

ANOST adj. 1. neinteresant, plicticos, plictisitor, (livr.) fastidios, (fig.) fad, insipid, nesărat, sălciu, searbăd. (Un spectacol ~.) 2. banal, monoton, placid, plictisitor, uniform, (fig.) searbăd, (livr. fig.) tern. (O viață ~.)

Anost ≠ interesant, captivant, comic, hazliu, amuzant, nostim

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ánost (-tă), adj. – Insipid, searbăd, plicticos. – Mr. anustu. Ngr. ἄνοστος (Gáldi 148). Cf. nostim.Der. anosteală, s. f. (plictiseală); anosti, vb. (a plictisi); anostie, s. f. (plictiseală).

Intrare: anost
anost adjectiv
  • pronunție: anost, anost
adjectiv (A6)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • anost
  • anostul
  • anostu‑
  • anostă
  • anosta
plural
  • anoști
  • anoștii
  • anoste
  • anostele
genitiv-dativ singular
  • anost
  • anostului
  • anoste
  • anostei
plural
  • anoști
  • anoștilor
  • anoste
  • anostelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

anost, anostăadjectiv

  • 1. Care nu prezintă interes. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Un spectacol anost. DLRLC
    • format_quote Ce viață goală și anostă! VLAHUȚĂ, O. A. II 69. DLRLC
    • format_quote Bre! că anoști mai sînt. ALECSANDRI, T. 1704. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.