14 definiții pentru anomalie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

anomalíe sf [At: CANTEMIR, IST. 146 / Pl: ~ii / E: fr anomalie] 1 Abatere de la normal. 2 Abatere de la regulă. 3-4 Defect (patologic).

ANOMALÍE, anomalii, s. f. Ceea ce se abate de la normal, de la regula obișnuită; p. ext. ceea ce constituie un defect. – Din fr. anomalie.

ANOMALÍE, anomalii, s. f. Ceea ce se abate de la normal, de la regula obișnuită; p. ext. ceea ce constituie un defect. – Din fr. anomalie.

ANOMALÍE, anomalii, s. f. Abatere de la normă, deviere de la regula obișnuită. ♦ Defect grav, meteahnă.

ANOMALÍE, anomalii, s. f. Abatere de la normă, deviere de la regula obișnuită; p. ext. defect (grav), meteahnă. – Fr. anomalie (< gr.).

ANOMALÍE s.f. Stare a celui anormal; abatere de la o regulă, de la o normă. ♦ Defect grav, meteahnă, beteșug. [Gen. -iei. / cf. fr. anomalie, it. anomalia, lat., gr. anomalia].

ANOMALÍE s. f. abatere de la normă, de la regulă; defect grav, meteahnă. (< fr. anomalie, lat., gr. anomalia)

ANOMALÍE ~i f. Abatere de la regula obișnuită: deviere de la starea normală. [G.-D. anomaliei] /<fr. anomalie

anomalie f. starea lucrului anomal, neregularitate, particularitate: anomaliile graiului.

*anomalíe f. (vgr. anomalia). Neregularitate (maĭ ales în gramatică). Șt. nat. Monstruozitate.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

anomalíe s. f., art. anomalía, g.-d. art. anomalíei; pl. anomalíi, art. anomalíile

anomalíe s. f., art. anomalía, g.-d. art. anomalíei; pl. anomalíi, art. anomalíile


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ANOMALÍE s. 1. v. abatere. 2. cusur, defect, (pop.) meteahnă. (~ congenitală.)

ANOMALIE s. 1. abatere, deviere. (S-a produs o ~ inexplicabilă.) 2. cusur, defect, (pop.) meteahnă. (~ congenitală.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ANOMALÍE (< fr., lat.) s. f. Abatere de la normal, de la regulă; spec., abatere de la caracterul normal al construcției sau formei unui organ, a unei părți a corpului sau a întregului organism; (în sens larg) malformație congenitală. ♦ A. de temperatură = abatere a temperaturii medii a unui punct față de valorile medii multianuale. ♦ A. geochimică = deviație a conținutului în elemente chimice al unei porțiuni de teren față de fondul general al regiunii sau al scoarței terestre. ♦ A. geofizică = deviație a caracteristicilor geofizice, evidențiață prin măsurători pe o anumită suprafață, în raport cu fondul general al regiunii sau scoarței Pămîntului. ♦ A. magnetică = deviație a cîmpului magnetic al Pămîntului de la valorile normale. Poate fi: continentală (supr. 10-100.000 km2; ex. a.m. din Siberia de Est), regională (1-10 km2) și locală, datorată prezenței zăcămintelor de fier; ex. a.m. de la Krivoi Rog, Kursk.

Intrare: anomalie
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • anomalie
  • anomalia
plural
  • anomalii
  • anomaliile
genitiv-dativ singular
  • anomalii
  • anomaliei
plural
  • anomalii
  • anomaliilor
vocativ singular
plural

anomalie

etimologie: