ANIVERSARE, aniversări, s. f. Faptul de a aniversa; zi în care se aniversează un eveniment. [Var: aniversară s. f.] – Din [zi] aniversară (prin confuzie cu infinitivele lungi în -are).

aniversare sf [At: DEX² / V: (înv) -sară / Pl: ~sări / E: aniversa] 1 Sărbătorire a unui număr de ani de la data la care s-a petrecut un eveniment Si: aniversat¹. 2 Zi în care se sărbătorește un număr de ani de la producerea unui eveniment.

*ANIVERSARE sf. Sărbătoare în amintirea unui eveniment întîmplat mai înainte la aceeași dată: ~a nașterii; la aniversări... punea în scenă cîte o bucată de teatru în limba germană (I.-GH.) [fr.].

ANIVERSARE, aniversări, s. f. Faptul de a aniversa; zi în care se aniversează un eveniment. [Var.: aniversară s. f.] – Din [zi] aniversară (prin confuzie cu infinitivele lungi în -are).

ANIVERSARE, aniversări, s. f. Faptul de a aniversa; zi în care se aniversează un eveniment important. Aniversarea glorioaselor lupte revoluționare din 1933 trebuie să constituie pentru întregul popor muncitor, și înainte de toate pentru ceferiștii noștri, un imbold pentru a munci mai bine, cu și mai mult elan. GHEORGHIU-DEJ, CONSF. C.F.R. 59. ◊ Zi în care se aniversează nașterea cuiva. – Variantă: aniversară (EMINESCU, N. 86) s. f.

ANIVERSARE, aniversări, s. f. Faptul de a aniversa; zi în care se aniversează un eveniment. [Var.: aniversară s. f.]

ANIVERSARE s.f. Zi în care se aniversează un eveniment; sărbătorire a împlinirii unui număr de ani de la un eveniment. [Var. aniversară s.f. / cf. fr. anniversaire].

ANIVERSARE s. f. faptul de a aniversa; zi în care se aniversează ceva. (< aniversa)

ANIVERSARE ~ări f. 1) v. A ANIVERSA. 2) Zi în care se aniversează un eveniment. ~area zilei de naștere. [G.-D. aniversării] /v. a aniversa

aniversa vt [At: DEX² / Pzi: ~sez / E: aniversar] A sărbători împlinirea unui număr de ani de la data la care s-a petrecut un eveniment.

aniversar, ~ă a [At: NEGRUZZI, S. I, 329 / V: (înv) ~iu / Pl: ~i, ~e / E: fr anniversaire] Care amintește (printr-o sărbătoare) de un eveniment petrecut la aceeași dată cu unul sau mai mulți ani în urmă.

aniversară sf vz aniversare

aniversariu, ~ie a vz aniversar

*ANIVERSA (-sez) vb. tr. A sărbători un eveniment întîmplat mai înainte la aceeași dată [aniversare].

*ANIVERSAR adj. Ce amintește într’o anumită zi un eveniment întîmplat mai înainte la aceeași dată: sărbătoare ~ă [fr.].

ANIVERSA, aniversez, vb. I. Tranz. A sărbători un eveniment cu prilejul împlinirii unui număr de ani de la data la care s-a petrecut. La 30 Decembrie aniversăm proclamarea Republicii Populare Romîne.

ANIVERSAR, -Ă, aniversari, -e, adj. (Mai ales despre zile) Care amintește de un eveniment petrecut la aceeași dată cu unul sau mai mulți ani în urmă. V. comemorativ. Poeme inspirate din ziua aniversară a Revoluției. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 108, 4/1.

ANIVERSA, aniversez, vb. I. Tranz. A sărbători împlinirea unui număr de ani de la data la care s-a petrecut un eveniment. – Din aniversar.

ANIVERSAR, -Ă, aniversari, -e, adj. Care amintește de un eveniment petrecut la aceeași dată, cu unul sau mai mulți ani în urmă. – Fr. anniversaire (lat. lit. anniversarius).

ANIVERSA vb. I. tr. A sărbători împlinirea unui număr de ani de la data cînd s-a petrecut un eveniment, un fapt etc. [< aniversare].

ANIVERSAR, -Ă adj. Care amintește de un eveniment petrecut în trecut la aceeași dată. V. comemorativ. [< fr. anniversaire, lat. anniversarius < annus – an, vertere – a întoarce].

ANIVERSARĂ s.f. v. aniversare.

ANIVERSA vb. tr. a sărbători împlinirea unui număr de ani de la data când s-a petrecut un eveniment. (< aniversar)

ANIVERSAR, -Ă adj. care amintește de un eveniment petrecut la aceeași dată; care revine în fiecare an. (< fr. anniversaire)

A ANIVERSA ~ez tranz. (evenimente importante) A sărbători cu ocazia împlinirii unui număr de ani. /Din aniversar

ANIVERSAR ~ă (~i, ~e) Care ține de aniversare; propriu aniversării. /<fr. anniversaire, lat. anniversarius

aniversar a. ce revine, ce se ține pe fiecare an la zile fixe: serbare aniversară.

aniversară f. zi aniversară.

*aniversár, -ă adj. (lat. anniversarius, d. annus, an, și vértere, a întoarce). Care aduce aminte un eveniment care a fost în aceĭașĭ zi, dar cu un an saŭ maĭ mulțĭ în ainte. S. f., pl. e. Ceremonie comemorativă: a sărba aniversara (adică ziŭa aniversară) a uneĭ nașterĭ, a uneĭ victoriĭ. – Fals aniversare, pl. ărĭ, ca cum ar fi un infinitiv.

aniversare s. f., g.-d. art. aniversării; pl. aniversări

aniversare s. f., g.-d. art. aniversării; pl. aniversări

aniversare s. f., g.-d. art. aniversării; pl. aniversări

aniversare, pl. aniversări

aniversa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. aniversez, 3 aniversează; conj. prez. 1 sg. să aniversez, 3 să aniverseze

aniversar adj. m., pl. aniversari; f. aniversară, pl. aniversare

aniversa (a ~) vb., ind. prez. 3 aniversează

aniversar adj. m., pl. aniversari; f. aniversară, pl. aniversare

aniversa vb., ind. prez. 1 sg. aniversez, 3 sg. și pl. aniversează

aniversar adj. m., pl. aniversari; f. sg. aniversară, pl. aniversare

aniversar.

ANIVERSARE s. 1. celebrare, prăznuire, sărbătorire, serbare, (reg.) prăznuială. (~ unui secol de la...) 2. zi aniversară, ziua nașterii. (~ lui este la 20 mai.)

ANIVERSARE s. 1. celebrare, prăznuire, sărbătorire, serbare, (reg.) prăznuială. (~ unui secol de la...) 2. zi aniversară, ziua nașterii. (~ lui este la 20 mai.)

ANIVERSA vb. a celebra, a prăznui, a sărbători, a serba, a ține, (înv. și reg.) a prăznici. (~ un secol de independență.)

ANIVERSA vb. a celebra, a prăznui, a sărbători, a serba, a ține, (înv. și reg.) a prăznici. (~ un secol de independență.)