3 intrări
48 de definiții
din care- explicative (27)
- morfologice (5)
- relaționale (7)
- etimologice (2)
- specializate (1)
- enciclopedice (6)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ANÍN s. m. v. arin.
ANÍN s. m. v. arin.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
ANÍN s. m. v. arin.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ANÍN s. m. v. arin.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
anín sm vz arin
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
anin m. arbore ce crește prin locuri umede și a cărui scoarță e întrebuințată în industrie ca tinctorială (Alnus). [Lat. *ALNINUS din ALNUS, de unde și Mold. arin].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
2) anín, a -á v. tr. (rudă cu it. ninnare, log. anninnare, a legăna. Cp. cu mrom. alinari, a sui, lat. allevinare, a ridica). Atîrn, spînzur: a anina haĭna’n cuĭ. Aduc vînatu la strîmtoare. V. refl. Mă atîrn. Fig. Mă leg (mă aleg) de cineva: ce te aninĭ de mine?
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
1) anín și arín m. (lat. alnínus, d. alnus, anin). Un arbore din familia mesteacănuluĭ. Scoarța aninuluĭ alb (alnus incana) e tinctorială. Cel negru (alnus glutinosa) crește răpede și e bun p. împădurirea terenurilor umede. Cu scoarța și amentele luĭ, numite anine, văpsesc țărancele lîna în negru.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ANINÁ, anín, vb. I. 1. Tranz. (Pop.) A agăța (1). 2. Refl. Fig. (Rar) A se lega de cineva, a nu-i da pace; a căuta pricină (cuiva). – Lat. *anninare (< ad + *ninna „leagăn”).
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ARÍN, arini, s. m. Nume dat mai multor specii de arbori cu frunze ovale, dințate și cu flori verzui-roșietice, grupate în amenți (Alnus). [Var.: anín s. m.] – Probabil lat. *alninus (< alnus).
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ainin[1] sm vz arin
- Variantă neconsemnată la intrarea principală. — gall
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ainine[1] sm vz arin
- Variantă neconsemnată la intrarea principală, unde figurează anine. — gall
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
anina [At: NECULCE, ap. LET. II, 244 / V: (îvp) arina / Pzi: anin / E: ml *anninare] (Pop) 1 vt A agăța. 2 vr (Fig; rar) A se lega de cineva, căutând ceartă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
arím sm vz arin
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
aríme sm vz arin
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
arin [At: NECULCE, ap., LET. II, 244 / V: (reg) anin, arim, arime, anine,[1] ~de, ~e / Pl: ~i, arinde, ~inzi, (4-7) ~e / E: ml *alnius] 1 Arbore din familia betulaceelor, cu frunze ovale, lipicioase pe partea superioară și păroase pe partea inferioară, cu flori verzui-roșietice, în formă de spic, care crește pe malurile râurilor de munte și prin păduri umede de șes și este întrebuințat pentru împădurirea terenurilor umede (Alnus glutinosa) Si: alin, alin negru, aninaș, lipicios, arinaș. 2 (Îc) ~ alb, ~ roșu, ~ cenușiu, ~ de munte Plantă din familia betulaceelor, foarte asemănătoare cu arinul (1), cultivată uneori ca plantă ornamentală (Alnus incana). 3 (Îc) ~ de munte, ~ verde Planta Alnus viridis Si: liliac de munte. 4 Fructul arinului (1). 5 Lăstăriș. 6 Lăstar. 7 (Pop) Pădure tânără.
- Variantă neconsemnată ca intrare principală, unde figurează ainine. — gall
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
arínde sm vz arin
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
aríne sm vz arin
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ANINÁ, anín, vb. I. 1. Tranz. (Pop.) A agăța (1). 2. Refl. Fig. (Rar) A se lega de cineva, a nu-i da pace; a căuta pricină (cuiva). – Lat. *anninare (< ad + *ninna „leagăn”).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
ARÍN, arini, s. m. Nume dat mai multor specii de arbori cu frunze ovale, dințate, și cu flori verzui-roșiatice, grupate în amenți (Alnus). [Var.: anín s. m.] – Probabil lat. * alninus (< alnus).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
ANINÁ, anín, vb. I. 1. Tranz. A atîrna, a agăța, a prinde (ușor) de ceva. Aninai frîul la intrare într-o așchie mai răsărită de stîncă; în alta, și tot la intrare, acățai mantaua. HOGAȘ, M. N. 163. Ivan leagă turbinca la gură... ș-o anină într-un copac. CREANGĂ, P. 312. ◊ Fig. S-adun flori în șezătoare, De painjen tort să rumpă, Și anină-n haina nopții Boabe mari de piatră scumpă. EMINESCU, O. I 72. ◊ Refl. Femeia trece înainte; o creangă uscată i se anină de fustă și se zbate pe jos,- parcă ar fi un șarpe care o urmărește. SADOVEANU, O. III 243. O lacrimă curată ca un mărgăritar îi izvorăște din ochii mamei și i se anină de geană. GÎRLEANU, L. 44. În drum e o căscioară Închisă, părăsită... Dar pe ferestre încă Iedera s-anină. MACEDONSKI, O. I 18. ◊ Fig. E dimineață ca-n povești, Cu cerul clar ca o fîntînă, Cu soare proaspăt în ferești, Cu limpezi fluiere la stînă, Și-n depărtări cu o lumină De care sufletul se-anină. DEȘLIU, M. 17. Luna, alunecînd în jos pe luciul cerului, se aninase într-un vîrf de stejar pe dealul Priporului. DAN, U. 188. 2. Refl. Fig. A se lega, a se agăța de cineva, a nu-i da pace. Să nu-i zici nimică de rău [fetei], nici să nu te anini de dînsa. SBIERA, P. 150. ◊ A provoca pe cineva, a-i căuta pricină. Turcii toți cît îl zărea Între dînșii se grăia... Și pe loc ei se-aduna Și de Gruie s-anina. ALECSANDRI, P. P. 144. ♦ A se vîrî (nepoftit) undeva, a se amesteca (în vorbă). Aș vrea să știu și eu, se anină cu întrebarea Neculăieș. SADOVEANU, P. M. 158. S-anină printre acești [copii] mici și cîte-un handralău de cei mari. ȘEZ. III 179.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ARÍN, arini, s. m. Arbore cu frunze rotunde și flori verzui-roșiatice dispuse în formă de ament; crește pe malurile rîurilor de munte și prin pădurile umede de la șes (Alnus glutinosa). Stăteam tolăniți ca zeități mărunte Pe nisipul arzător împestrițat cu tufe de arini și răchite. BENIUC, V. 23. Peste vîrfuri trece lună, Codru-și bate frunza lin, Dintre ramuri de arin Melancolic cornul sună. EMINESCU, O. I 206. – Variantă: anín s. m.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ANINÁ, anín, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) atîrna, a (se) agăța de ceva sau de cineva. 2. Refl. Fig. (Rar) A se lega de cineva, a nu-i da pace; a căuta pricină. ♦ A se vîrî (nepoftit), a se amesteca (în vorbă). – Lat. *anninare (< ad + *ninna „leagăn”).
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
ARÍN, arini, s. m. Nume dat mai multor specii de arbori cu frunze rotunde și cu flori verzui-roșietice, care cresc pe malurile rîurilor de munte și prin pădurile umede de la șes (Alnus). [Var.: anín s. m.] – Lat. alinus (= alnus).
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
A ANINÁ anín tranz. 1) (obiecte) A prinde în sau de ceva, lăsând să atârne liber în jos; a agăța; a suspenda; a spânzura; a atârna. ~ geanta în cui. 2) (obiecte de îmbrăcăminte, țesături etc.) A prinde întâmplător într-un obiect ascuțit, rupând sau găurind; a agăța; a prinde. 3) fig. (persoane) A deranja căutând motiv de ceartă. /<lat. anninare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE ANINÁ mă anín intranz. (despre ființe) A se apuca strâns (cu mâinile, cu ghearele sau cu labele); a se agăța; a se prinde. /<lat. anninare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ARÍN ~i m. Arbore sau arbust ce crește în locuri umede și are frunze ovale, dințate, flori verzui-roșietice, dispuse în amenți. /<lat. alninus
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
aninà v. 1. a atârnà (cu ușurință): a anina flori în casă; 2. termen de vânătoare: a aduce la strâmtoare (v. aninătoare); 3. a se agăța, a se prinde de ceva: cum s’anină despre ziori roua limpede pe flori AL.; 4. fig. a se lega de: te anini de proprietatea altuia AL. [Origină necunoscută].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
arin m. Mold. V. anin: un cârd pletos de zimbri ’n codrii de arini AL.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
arín m. V. anin 1.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
anin (arbore).
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
anina (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 anină
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
arin s. m., pl. arini
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
aniná vb., ind. prez. 1 sg. anín, 3 sg. și pl. anínă
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
arín s. m., pl. aríni
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ANINÁ vb. v. agăța, apuca, atârna, prinde, spânzura, suspenda, ține.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ARÍN s. (BOT.; Alnus) (prin Transilv.) arinde.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ARÍNDE s. v. arin.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
anina vb. v. AGAȚA. APUCA. ATÎRNA. PRINDE. SPÎNZURA. SUSPENDA. ȚINE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ARIN s. (BOT.; Alnus) (prin Transilv.) arinde.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
arinde s. v. ARIN.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A anina ≠ a se desprinde, a deznina
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
anín (aníni), s. m. – Specie de arbore. – Var. anine, arin(e). – Mr. arin, megl. rin. Lat. *alninus, de la alnus (Hasdeu 1205; Densusianu, Hlr. 119; Candrea, Conv. lit., XXXIX, 1120; Pușcariu 90; REW 375a; DAR; Rosetti, Rhotacisme, 20). Pentru cuvîntul lat., cf. Meillet, s. v. alnus. Alternanța arin – anin pare să arate că trebuie plecat de la o formă disimilată *alinus › arin, care ulterior s-ar fi asimilat arin › anin. Ambele forme rom. se bucură de mare circulație, anin mai ales în Munt. și Banat. Schimbarea de accent trebuie să fie proprie lat. Meyer-Lübke, ZRPh., VIII, 147, Hasdeu și Densusianu consideră forma anin anterioară lui arin. Der. anină, s. f. (fruct de arin); aninaș, s. m. (liliac sălbatic); aninet, aniniș, s. n. (pădurice de arini); ariniște, (var. aniniște), s. f. (ariniș).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
aniná (anín, aninát), vb. – 1. A agăța. – 2. a apuca, a (se) prinde de ceva. Lat. *annināre „a legăna”, de la *ninna „leagăn” (Pușcariu 81; REW 5817; DAR); cf. nineri și nani, și it. ninna-nanna „nani-nani!”, alb. ninuljë „leagăn”, engad. niner „a legăna”, prov. nina „a dormi”. Transformarea semantică pare a se explica prin faptul că anina indică acțiunea de a agăța un obiect fără a-l fixa, de a-l atîrna liber, astfel încît prin simplul fapt că este suspendat se mișcă și se balansează – aceasta fiind principala diferență între anina „a atîrna” și acăța „a suspenda fixînd”. După Pușcariu, schimbarea se explică prin confuzia termenului care indică acțiunea de a lega leagănul, cu cel care indica acțiunea de a lega sau atîrna în general. Pascu, Beiträge, 11, propune ca etimon lat. *allevinare, contaminat cu levare. – Der. aninăcios, adj. (care atîrnă); aninătoare, s. f. (loc fără ieșire, ultimul refugiu al cerbului vînat; agățătoare, gaică).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
aniná, anin, vb. tranz., refl. – A (se) agăța, a (se) prinde, a (se) apuca. – Cuvânt autohton, fără corespondent în albaneză (Russu); lat. *anninare „a legăna” (< ad + *ninna „leagăn”) (Pușcariu, DMA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
ANIN sau ANINA (DH) gr. Áνίνας 1. Anina (Syn); b., olt. (Sd VI 472); Aninu, mold., fiul lui Dămăcuș (G Bog.) Cf. și subst. anin; Aninoiu, olt. (RI VI 262). 2. Cu afer.: Ninu, dobr. (RI XI 208); Flori (Ard II 94); Ninea pren. (Meșt Gr); afereza vădește originea calendaristică a formelor de la § 1; cf. și Nin.
- sursa: Onomastic (1963)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ARÍN (lat. *alninus) s. m. Nume dat speciilor de arbori sau arbuști din genul Alnus, familia betulaceelor, cu flori în amenți; anin. ♦ A. alb = arbore înalt pînă la 20 m, cu frunze ovate, dințate, pe dos cenușiu-păroase (Alnus incana) A. negru = arbore înalt pînă la 28 m, cu frunze aproape rotunde, lipicioase (Alnus glutinosa) A. de munte = arbust înalt pînă la 4 m, cu frunze mici, ovate sau eliptice, dințate (Alnus viridis).
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ALNUS Gaertn. ANIN, fam. Betulaceae. Gen originar din regiunile emisferei nordice, cca 45 specii, arbori și arbuști rezistenți la ger. Mugurii sînt așezați pe o codiță lungă, flori unisexuat-monoice în amenți fasciculați (cei femeii scurți, cca. 0,5 cm, grupați în raceme, cei masculi lungi, cca 8 cm). Fructele, achene mici, turtite, aripate, negre ca niște mici conuri, lungi pînă la 3 cm (Pl. 5, fig. 26).
- sursa: DFL (1989)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Alnus glutinosa Gaertn. « Anin negru ». Specie cu flori unisexuat-monoice, în amenți (cei femeii cu pedicele lungi, verzui, cei masculi lungi, pînă la 12 cm, maro-închis-violet). Fructe, samare cu aripi, conulețe de 2 cm lungime, pînă la 5 în raceme. Tulpină dreaptă, cilindrică, înaltă pînă lă 27 m. Frunze (rotund-obovate) pînă la 10 cm lungime, pețiolate, la vîrf emarginate sau rotunjite, la bază cuneate, pe margini inegal-dublu-serate. Lujeri și muguri fără peri, la început lipicioși.
- sursa: DFL (1989)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Alnus incana (L.) Moench, « Anin alb ». Specie care înflorește în febr. înainte de înfrunzire. Conulețe pînă la 10 mm, dispuse pînă la 8 în ciorchine. Fruct, samară pentagonală, aripată. Tulpină pînă la 22 m, cu scoarță netedă, cenușie, lucioasă. Lujeri și muguri păroși, nelipicioși. Frunze (pînă la 10. perechi de nervuri, late-ovat-eliptice, lungi pînă la 10 cm, vîrf acut, baza rotunjită sau cordată) verzi-cenușii-închis pe față, pe dos albe-cenușii-pubescente.
- sursa: DFL (1989)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Alnus viridis (Chaix) DC. (syn. Alnus alnobetula Hartig). Arbust pînă la 2 m înălțime, cu tulpini, uneori, tîrîtoare. Lujeri măslinii, muguri fără pedicel. Frunze de la ovate pînă la eliptice, cu vîrf acut, pînă la 10 perechi de nervuri, serate pe margini și cu smocuri de perișori, ca și la celelalte specii, la baza nervurilor de pe partea inferioară.,
- sursa: DFL (1989)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
verb (VT1) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin (M45) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin (M45) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin (M47) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin (M45) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
anina, aninverb
-
- Aninai frîul la intrare într-o așchie mai răsărită de stîncă; în alta, și tot la intrare, acățai mantaua. HOGAȘ, M. N. 163. DLRLC
- Ivan leagă turbinca la gură... ș-o anină într-un copac. CREANGĂ, P. 312. DLRLC
- S-adun flori în șezătoare, De painjen tort să rumpă, Și anină-n haina nopții Boabe mari de piatră scumpă. EMINESCU, O. I 72. DLRLC
- Femeia trece înainte; o creangă uscată i se anină de fustă și se zbate pe jos, – parcă ar fi un șarpe care o urmărește. SADOVEANU, O. III 243. DLRLC
- O lacrimă curată ca un mărgăritar îi izvorăște din ochii mamei și i se anină de geană. GÎRLEANU, L. 44. DLRLC
- În drum e o căscioară Închisă, părăsită... Dar pe ferestre încă Iedera s-anină. MACEDONSKI, O. I 18. DLRLC
- E dimineață ca-n povești, Cu cerul clar ca o fîntînă, Cu soare proaspăt în ferești, Cu limpezi fluiere la stînă, Și-n depărtări cu o lumină De care sufletul se-anină. DEȘLIU, M. 17. DLRLC
- Luna, alunecînd în jos pe luciul cerului, se aninase într-un vîrf de stejar pe dealul Priporului. DAN, U. 188. DLRLC
-
- 2. A se lega de cineva, a nu-i da pace; a căuta pricină (cuiva). DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Să nu-i zici nimică de rău [fetei], nici să nu te anini de dînsa. SBIERA, P. 150. DLRLC
- Turcii toți cît îl zărea Între dînșii se grăia... Și pe loc ei se-aduna Și de Gruie s-anina. ALECSANDRI, P. P. 144. DLRLC
- 2.1. A se vârî (nepoftit) undeva, a se amesteca (în vorbă). DLRLCsinonime: vârî
- Aș vrea să știu și eu, se anină cu întrebarea Neculăieș. SADOVEANU, P. M. 158. DLRLC
- S-anină printre acești [copii] mici și cîte-un handralău de cei mari. ȘEZ. III 179. DLRLC
-
-
etimologie:
- *anninare (din ad + *ninna „leagăn”). DEX '09
arin, arinisubstantiv masculin
- 1. Nume dat mai multor specii de arbori cu frunze ovale, dințate și cu flori verzui-roșietice, grupate în amenți (Alnus). DEX '09 DLRLCsinonime: arin
- Stăteam tolăniți ca zeități mărunte Pe nisipul arzător Împestrițat cu tufe de arini și răchite. BENIUC, V. 23. DLRLC
- Peste vîrfuri trece lună, Codru-și bate frunza lin, Dintre ramuri de arin Melancolic cornul sună. EMINESCU, O. I 206. DLRLC
- diferențiere Arbore din familia betulaceelor, cu frunze ovale, lipicioase pe partea superioară și păroase pe partea inferioară, cu flori verzui-roșietice, în formă de spic, care crește pe malurile râurilor de munte și prin păduri umede de șes și este întrebuințat pentru împădurirea terenurilor umede (Alnus glutinosa); alin negru, arinaș. MDA2
-
-
- 3. Lăstăriș. MDA2sinonime: lăstăriș
- 4. Lăstar. MDA2sinonime: lăstar
- 5. Pădure tânără. MDA2
- Arin alb, arin roșu, arin cenușiu, arin de munte = plantă din familia betulaceelor, foarte asemănătoare cu arinul, cultivată uneori ca plantă ornamentală (Alnus incana). MDA2
- Arin de munte, arin verde = planta Alnus viridis; liliac de munte. MDA2
etimologie:
- *alninus (din alnus). DEX '09 MDA2