ANIMOZITÁTE, animozități, s. f. Atitudine ostilă față de cineva; neînțelegere între două persoane. – Din fr. animosité, lat. animositas, -atis.

ANIMOZITÁTE, animozități, s. f. Atitudine ostilă față de cineva; neînțelegere între două persoane. – Din fr. animosité, lat. animositas, -atis.

ANIMOZITÁTE, animozități, s. f. Atitudine ostilă față de cineva, înverșunare. Atmosferă de animozitate.

ANIMOZITÁTE, animozități, s. f. Atitudine ostilă față de cineva; înverșunare. – Fr. animosité (lat. lit. animositas, -atis).

animozitáte s. f., g.-d. art. animozitắții; pl. animozitắți

animozitáte s. f., g.-d. art. animozității; pl. animozități

animozitáte sf [At: DA / Pl: ~tați / E: fr animosité] 1 Atitudine ostilă față de cineva. 2 Neînțelegere între două persoane.

ANIMOZITÁTE s. 1. v. neînțelegere. 2. v. dușmănie.

ANIMOZITÁTE s.f. Dușmănie, ură; repulsie; înverșunare. [Cf. fr. animosité, lat. animositas].

ANIMOZITÁTE s. f. dușmănie, ostilitate, ură; repulsie. (< fr. animosité, lat. animositas)

ANIMOZITÁTE ~ăți f. Atitudine ostilă față de cineva; dușmănie; ură. ~ în discuții. /<fr. animosite, lat. animositas, ~atis

animozitate f. 1. ură înfocată; 2. violență în discuțiune.

*animozitáte f. (lat. animósitas, -átis). Ură, pornire, aprindere: a liniști animozitățile.

ANIMOZITÁTE s. 1. ceartă, conflict, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuție, disensiune, dispută, divergență, gîlceavă, învrăjbire, litigiu, neînțelegere, vrajbă, zîzanie, (înv. și pop.) príce, prícină, sfádă, (pop. și fam.) cî́rcotă, dihónie, rî́că, (pop.) hárță, (înv. și reg.) pricáz, scî́rbă, toi, (reg.) buclúc, hî́ră, poáncă, sfădălíe, zoálă, (Mold. și Transilv.) poáră, (Bucov. și Transilv.) șcort, (înv.) dezuníre, gîlcevíre, împoncișáre, judéț, neașezáre, neuníre, pî́ră, pricinuíre, pricíre, prigoánă, prigoníre, zavístie, zurbávă, (grecism înv.) filonichíe, (fig.) ciocníre. (S-a rezolvat ~ dintre ei.) 2. discordie, dușmănie, învrăjbire, ostilitate, pornire, ură, vrajbă, vrăjmășie, zîzanie, (livr.) inimicíție, (înv. și pop.) príce, (pop. și fam.) dihónie, (pop.) pícă, (înv. și reg.) ceártă, pízmă, pizmuíre, scî́rbă, (Mold.) póxie, (înv.) mozaviríe, neprieteníe, pátos, scándală, sfádă, urîciúne, vrăjbíe, (latinism înv.) rancoáre. (O ~ aprigă.)