14 definiții pentru animozitate

animozitáte sf [At: DA / Pl: ~tați / E: fr animosité] 1 Atitudine ostilă față de cineva. 2 Neînțelegere între două persoane.

ANIMOZITÁTE, animozități, s. f. Atitudine ostilă față de cineva; neînțelegere între două persoane. – Din fr. animosité, lat. animositas, -atis.

ANIMOZITÁTE, animozități, s. f. Atitudine ostilă față de cineva; neînțelegere între două persoane. – Din fr. animosité, lat. animositas, -atis.

ANIMOZITÁTE, animozități, s. f. Atitudine ostilă față de cineva, înverșunare. Atmosferă de animozitate.

ANIMOZITÁTE, animozități, s. f. Atitudine ostilă față de cineva; înverșunare. – Fr. animosité (lat. lit. animositas, -atis).

animozitáte s. f., g.-d. art. animozitắții; pl. animozitắți

animozitáte s. f., g.-d. art. animozității; pl. animozități

ANIMOZITÁTE s. 1. v. neînțelegere. 2. v. dușmănie.

ANIMOZITÁTE s.f. Dușmănie, ură; repulsie; înverșunare. [Cf. fr. animosité, lat. animositas].

ANIMOZITÁTE s. f. dușmănie, ostilitate, ură; repulsie. (< fr. animosité, lat. animositas)

ANIMOZITÁTE ~ăți f. Atitudine ostilă față de cineva; dușmănie; ură. ~ în discuții. /<fr. animosite, lat. animositas, ~atis

animozitate f. 1. ură înfocată; 2. violență în discuțiune.

*animozitáte f. (lat. animósitas, -átis). Ură, pornire, aprindere: a liniști animozitățile.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ANIMOZITÁTE s. 1. ceartă, conflict, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuție, disensiune, dispută, divergență, gîlceavă, învrăjbire, litigiu, neînțelegere, vrajbă, zîzanie, (înv. și pop.) príce, prícină, sfádă, (pop. și fam.) cî́rcotă, dihónie, rî́că, (pop.) hárță, (înv. și reg.) pricáz, scî́rbă, toi, (reg.) buclúc, hî́ră, poáncă, sfădălíe, zoálă, (Mold. și Transilv.) poáră, (Bucov. și Transilv.) șcort, (înv.) dezuníre, gîlcevíre, împoncișáre, judéț, neașezáre, neuníre, pî́ră, pricinuíre, pricíre, prigoánă, prigoníre, zavístie, zurbávă, (grecism înv.) filonichíe, (fig.) ciocníre. (S-a rezolvat ~ dintre ei.) 2. discordie, dușmănie, învrăjbire, ostilitate, pornire, ură, vrajbă, vrăjmășie, zîzanie, (livr.) inimicíție, (înv. și pop.) príce, (pop. și fam.) dihónie, (pop.) pícă, (înv. și reg.) ceártă, pízmă, pizmuíre, scî́rbă, (Mold.) póxie, (înv.) mozaviríe, neprieteníe, pátos, scándală, sfádă, urîciúne, vrăjbíe, (latinism înv.) rancoáre. (O ~ aprigă.)

Intrare: animozitate
animozitate substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular animozitate animozitatea
plural animozități animozitățile
genitiv-dativ singular animozități animozității
plural animozități animozităților
vocativ singular
plural