2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ANIMÍST, -Ă, animiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de animism, care se referă la animism. 2. S. m. și f. Adept al animismului. – Din fr. animiste.

animíst, ~ă [At: DA / Pl: ~iști, ~e / E: fr animiste] 1 a Care aparține animismului. 2 a Referitor la animism. 3-4 smf, a (Om) care este adept al animismului.

ANIMÍST, -Ă, animiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de animism, care se referă la animism. 2. S. m. și f. Adept al animismului. – Din fr. animisme.

ANIMÍST, -Ă, animiști, -ste, adj. Care ține de animism, care se referă la animism. ♦ (Substantivat) Persoană care credea că obiectele și fenomenele naturii ar fi însuflețite.

ANIMÍST, -Ă, animiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de animism, care se referă la animism. 2. S. m. și f. Adept al animismului. – Fr. animiste.

ANIMÍST, -Ă adj. Referitor la animism, propriu animismului. // s.m. și f. Adept al animismului. [< fr. animiste].

ANIMÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al animismului. (< fr. animiste)

ANIMÍST1 ~stă (~ști, ~ste) Care ține de animism; propriu animismului. /<fr. animiste

ANIMÍST2 ~ști m. Adept al animismului. /<fr. animiste

*animíst, -ă subst. Partizan al animizmuluĭ. Adj. De animizm: doctrină animistă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

animíst adj. m., s. m., pl. animíști; adj. f., s. f. animístă, pl. animíste

animíst adj. m., s. m., pl. animíști; f. sg. animístă, pl. animíste

Intrare: animist (adj.)
animist1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A6)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • animist
  • animistul
  • animistu‑
  • animistă
  • animista
plural
  • animiști
  • animiștii
  • animiste
  • animistele
genitiv-dativ singular
  • animist
  • animistului
  • animiste
  • animistei
plural
  • animiști
  • animiștilor
  • animiste
  • animistelor
vocativ singular
plural
Intrare: animist (s.m.)
substantiv masculin (M9)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • animist
  • animistul
  • animistu‑
plural
  • animiști
  • animiștii
genitiv-dativ singular
  • animist
  • animistului
plural
  • animiști
  • animiștilor
vocativ singular
  • animistule
  • animiste
plural
  • animiștilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

animist (adj.)

  • 1. Care ține de animism, care se referă la animism.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie:

animist, -ă (persoană) animist animistă

  • 1. Adept al animismului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: