2 intrări

16 definiții

anihilát2, a [At: MDA ms / Pl: ~ați, -e / E: anula] 1 Al cărui efect a fost anulat. 2 (D. oameni) A cărui acțiune a fost anulată. 3 (Fig; d. oameni) Care a fost redus la tăcere.

anihilát1 sn [At: DA / Pl: ~uri / E: anihila] 1-3 Anihilare (1-3).

ANIHILÁ, anihilez, vb. I. Tranz. A înlătura, a anula efectul unui lucru, acțiunea cuiva sau a ceva. – Din fr. annihiler, lat. annihilare.

ANIHILÁ, anihilez, vb. I. Tranz. A înlătura efectul unui lucru, acțiunea cuiva sau a ceva. – Din fr. annihiler, lat. annihilare.

ANIHILÁ, anihilez, vb. I. Tranz. A reduce la nimic, a nimici. Miliarde de stropi pătrunși între celulele humei îi anihilează orice rezistență, îngăduind oamenilor să o modeleze ca pe o ceară. BOGZA, C. O. 222.

ANIHILÁ, anihilez, vb. I. Tranz. A reduce la nimic; a nimici. – Fr. annihiler (lat. lit. annihilare).

anihilá (a ~) vb., ind. prez. 3 anihileáză

anihilá vb., ind. prez. 1 sg. anihiléz, 3 sg. și pl. anihileáză

anihilá vt [At: MAIORESCU, D. II, 210 / Pl: ~léz / E: fr annihiler, lat annihilare] 1 A anula efectul unui lucru Si: a înlătura, a neutraliza. 2 A anula acțiunea cuiva. 3 (Fig) A reduce la tăcere pe cineva.

ANIHILÁ vb. 1. a anula, a contracara, a împiedica, a neutraliza, a zădărnici. (A ~ efectele nefaste ale...) 2. a anula, a neutraliza, a paraliza. (O sfială îi ~ orice mișcare.)

ANIHILÁ vb. I. tr. A nimici, a anula. [< fr. annihiler, cf. lat. nihil – nimic].

ANIHILÁ vb. tr. a zădărnici, a nimici, a anula un efect, o acțiune; a neutraliza. (< fr. annihiler, lat. annihilare)

A ANIHILÁ ~éz tranz. (activități, acțiuni, efecte etc.) A reduce la nimic. /<fr. annihiler, lat. annihilare

*anihiléz v. tr. (mlat. annihilo, -áre, d. nihil, nimic). Nimicesc.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ANIHILÁ vb. a anula, a contracara, a împiedica, a neutraliza, a zădărnici. (A ~ efectele nefaste ale...)

Intrare: anihilat
anihilat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular anihilat anihilatul anihila anihilata
plural anihilați anihilații anihilate anihilatele
genitiv-dativ singular anihilat anihilatului anihilate anihilatei
plural anihilați anihilaților anihilate anihilatelor
vocativ singular
plural
Intrare: anihila
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) anihila anihilare anihilat anihilând singular plural
anihilea anihilați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) anihilez (să) anihilez anihilam anihilai anihilasem
a II-a (tu) anihilezi (să) anihilezi anihilai anihilași anihilaseși
a III-a (el, ea) anihilea (să) anihileze anihila anihilă anihilase
plural I (noi) anihilăm (să) anihilăm anihilam anihilarăm anihilaserăm, anihilasem*
a II-a (voi) anihilați (să) anihilați anihilați anihilarăți anihilaserăți, anihilaseți*
a III-a (ei, ele) anihilea (să) anihileze anihilau anihila anihilaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)