14 definiții pentru anihila


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

anihila vt [At: MAIORESCU, D. II, 210 / Pl: ~léz / E: fr annihiler, lat annihilare] 1 A anula efectul unui lucru Si: a înlătura, a neutraliza. 2 A anula acțiunea cuiva. 3 (Fig) A reduce la tăcere pe cineva.

ANIHILÁ, anihilez, vb. I. Tranz. A înlătura, a anula efectul unui lucru, acțiunea cuiva sau a ceva. – Din fr. annihiler, lat. annihilare.

ANIHILÁ, anihilez, vb. I. Tranz. A înlătura efectul unui lucru, acțiunea cuiva sau a ceva. – Din fr. annihiler, lat. annihilare.

ANIHILÁ, anihilez, vb. I. Tranz. A reduce la nimic, a nimici. Miliarde de stropi pătrunși între celulele humei îi anihilează orice rezistență, îngăduind oamenilor să o modeleze ca pe o ceară. BOGZA, C. O. 222.

ANIHILÁ, anihilez, vb. I. Tranz. A reduce la nimic; a nimici. – Fr. annihiler (lat. lit. annihilare).

ANIHILÁ vb. I. tr. A nimici, a anula. [< fr. annihiler, cf. lat. nihil – nimic].

ANIHILÁ vb. tr. a zădărnici, a nimici, a anula un efect, o acțiune; a neutraliza. (< fr. annihiler, lat. annihilare)

A ANIHILÁ ~éz tranz. (activități, acțiuni, efecte etc.) A reduce la nimic. /<fr. annihiler, lat. annihilare

*anihiléz v. tr. (mlat. annihilo, -áre, d. nihil, nimic). Nimicesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

anihilá (a ~) vb., ind. prez. 3 anihileáză

anihilá vb., ind. prez. 1 sg. anihiléz, 3 sg. și pl. anihileáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ANIHILÁ vb. 1. a anula, a contracara, a împiedica, a neutraliza, a zădărnici. (A ~ efectele nefaste ale...) 2. a anula, a neutraliza, a paraliza. (O sfială îi ~ orice mișcare.)

ANIHILA vb. a anula, a contracara, a împiedica, a neutraliza, a zădărnici. (A ~ efectele nefaste ale...)

Intrare: anihila
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • anihila
  • anihilare
  • anihilat
  • anihilatu‑
  • anihilând
  • anihilându‑
singular plural
  • anihilea
  • anihilați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • anihilez
(să)
  • anihilez
  • anihilam
  • anihilai
  • anihilasem
a II-a (tu)
  • anihilezi
(să)
  • anihilezi
  • anihilai
  • anihilași
  • anihilaseși
a III-a (el, ea)
  • anihilea
(să)
  • anihileze
  • anihila
  • anihilă
  • anihilase
plural I (noi)
  • anihilăm
(să)
  • anihilăm
  • anihilam
  • anihilarăm
  • anihilaserăm
  • anihilasem
a II-a (voi)
  • anihilați
(să)
  • anihilați
  • anihilați
  • anihilarăți
  • anihilaserăți
  • anihilaseți
a III-a (ei, ele)
  • anihilea
(să)
  • anihileze
  • anihilau
  • anihila
  • anihilaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

anihila

etimologie: