13 definiții pentru anhidridă

ANHIDRÍDĂ, anhidride, s. f. 1. Substanță anorganică care, reacționând cu apa, formează un acid. 2. Substanță organică rezultată de obicei din eliminarea unei molecule de apă din două grupări carboxil. ◊ Anhidridă carbonică = bioxid de carbon. Anhidridă acetică = lichid incolor cu miros înțepător, întrebuințat la fabricarea coloranților, a medicamentelor, a acetatului de celuloză etc. Anhidridă sulfuroasă = bioxid de sulf. – Din fr. anhydride.

ANHIDRÍDĂ, anhidride, s. f. 1. Substanță anorganică care, reacționând cu apa, formează un acid. 2. Substanță organică rezultată de obicei prin eliminarea unei molecule de apă dintre doua grupări carboxil. ♦ Anhidridă carbonică = bioxid de carbon. Anhidridă acetică = lichid incolor cu miros ințepător, întrebuințat la fabricarea coloranților, medicamentelor, acetatului de celuloză, etc. – Din fr. anhydride

ANHIDRÍDĂ, anhidride, s. f. Combinație a cărei formare se datorește, în principiu, deshidratării unui acid și care, unindu-se cu apa, poate forma un acid. Anhidridă carbonică.

ANHIDRÍDĂ, anhidride, s. f. Combinație rezultată de obicei din deshidratarea unui acid și care, unindu-se cu apa, poate forma un acid. – Fr. anhydride (< gr.).

anhidrídă (-hi-dri-) s. f., g.-d. art. anhidrídei; pl. anhidríde

anhidrídă s. f. (sil. -dri-), g.-d. art. anhidrídei; pl. anhidríde

anhidrídă sf [At: PONI, CH. 32/19 / Pl: ~de / E: fr anhydride] (Chm) 1 Substanță anorganică ce reacționează cu apa, ducând la formarea unui acid. 2 Substanță organică rezultată, de obicei, din eliberarea unei molecule de apă din două grupări carboxil. 3 (Îs) ~ carbonică Bioxid de carbon. 4 (Îs) ~ acetică Lichid incolor cu miros înțepător, întrebuințat la fabricarea coloranților, a medicamentelor, a acetatului de celuloză etc. 5 (Îs) ~ sulfuroasă Bioxid de sulf. 6 Corp rezultat din eliminarea apei din grupările oxidrile ale unui acid. 7 Combinație oxigenată care, unindu-se cu apa, poate produce un acid.

ANHIDRÍDĂ s. (CHIM.) anhidridă arsenioasă v. arsenic; anhidridă azotică v. pentoxid de azot; anhidridă carbonică v. bioxid de carbon; anhidridă fosforică v. pentoxid de fosfor; anhidridă sulfurică v. trioxid de sulf; anhidridă sulfuroasă = bioxid de sulf.

ANHIDRÍDĂ s.f. Combinație chimică formată în general prin deshidratarea unui acid. ◊ Anhidridă carbonică = bioxid de carbon; anhidridă acetică = lichid incolor cu miros înțepător, folosit la fabricarea coloranților, a medicamentelor etc. [< fr. anhydride].

ANHIDRÍDĂ s. f. 1. substanță anorganică (oxid) care, în combinație cu apa, dă un acid. 2. substanță organică rezultând prin eliminarea unei molecule de apă din două grupări carboxil. ♦ ~ carbonică = bioxid de carbon; ~ acetică = lichid incolor cu miros înțepător, folosit la fabricarea coloranților, a medicamentelor etc. (< fr. anhydride)

ANHIDRÍDĂ ~e f. 1) Substanță care, combinată cu apa, formează un acid. 2) Combinație chimică apărută la deshidratarea unui acid. /<fr. anhydride

*anidrídă f., pl. e (fr. anhydride, d. vgr. an-, fără, și ýdor, apă). Chim. Corp compus din oxigen și un metaloid, fără idrogen [!], din care cauză s' a și numit așa, – Și anh-.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ANHIDRÍDĂ s. (CHIM.) anhidridă arsenioasă = arsenic, (rar) arsén, șar, (pop.) săricică, șoricioáică, (Mold.) șoriceásă; anhidridă carbonică = bioxid de carbon; anhidridă sulfurică = trioxid de sulf; anhidridă sulfuroasă = bioxid de sulf, sulf volatil.

Intrare: anhidridă
anhidridă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular anhidri anhidrida
plural anhidride anhidridele
genitiv-dativ singular anhidride anhidridei
plural anhidride anhidridelor
vocativ singular
plural