ANGELICĂ s. f. 1. Plantă erbacee aromatică, cu frunze mari și cu flori albe-verzui, a cărei rădăcină se folosește în industria farmaceutică; angelină (Angelica archangelica). 2. Băutură alcoolică preparată din această plantă. [Var.: anghelică s. f.] – Din ngr. anghélika.

angelică sf vz anghelică

*ANGELICĂ sf. 🌿 = ANGHELICĂ [fr.].

ANGELICĂ s. f. 1. Plantă erbacee aromatică, cu frunze mari și cu flori alb-verzui, a cărei rădăcină se întrebuințează în farmacie (Angelica archangelica); 2. Băutură alcoolică preparată din această plantă. [Var.: anghelică s. f.] – Din ngr. anghélika.

ANGELICĂ s.f. Plantă aromatică din familia umbeliferelor, cu tulpina ramificată și groasă la bază. [< fr. angélique].

ANGELICĂ s. f. plantă erbacee aromatică din familia umbeliferelor, cu tulpina ramificată și groasă la bază. (< fr. angélique)

ANGELICĂ f. 1) Plantă erbacee aromatică cu tulpina ramificată și cu flori albe-verzui, a cărei rădăcină se folosește în farmaceutică. 2) Băutură alcoolică preparată din această plantă. [Var. anghelică] /<lat. angelika, fr. angélique

angelică (anghelică) f. buruiană sălbatică cu flori alb-verzui și cu frunzele mari (Angelica).

angelic, ~ă a [At: TDRG / Pl: ~ici, ~ice / E: fr angélique] Îngeresc.

anghelică sf [At: CALENDARIU (1814), 183/4 / V: ange-, anghi- / A: -ghel- / E: lat angelic cf anghelină] 1 (Bot) Plantă erbacee aromatică din familia umbeliferelor, cu rădăcină groasă, tulpină cilindrică (ajungând până la 2 m înălțime), frunze mari, flori numeroase alb-verzui și fruct oval; crește pe lângă torente, pâraie și râuri în pădurile de munte, prin iulie-august; rădăcina ei se întrebuințează în farmacie Si: (Trs) angelină, antonică, buciniș (Archangelica officinalis). 2 Băutură alcoolică tare, făcută cu (rădăcină de) anghelică (1) și întrebuințată ca leac în durerile de stomac și în colici sau vătămătură.

anghilică sf vz anghelică

*ANGELIC adj. Îngeresc: surîs ~; figură ~ă [fr. < lat.].

ANGHELICĂ, ANGHILICĂ sf. 🌿 Plantă din familia umbeliferelor; crește pe lîngă rîurile și pîraele din regiunile muntoase; semințele, frunzele și mai ales rădăcina se întrebuințează de popor ca leac pentru durerile de stomac, lingoare, tuse și boale de gură la vite (Archangelica officinalis) (🖼 129) [ngr. άγγέλιχα].

BUCINIȘ sm. 🌿 1 = ANGHELICĂ ¶ 2 – CUCUTĂ ¶ 3 ~ DE-APĂ, ~ DE-BALTĂ CUCUTĂ-DE-APĂ [bucin].

ANGELIC, -Ă, angelici, -e, adj. (Rar) Îngeresc. Gioconda, cu surîsul ei angelic, devenise aspră, dură și crudă. BART, E. 227.

ANGHELICĂ s. f. 1. Plantă erbacee aromatică din familia umbeliferelor, a cărei rădăcină se întrebuințează în farmacie (Archangelica officinalis). Faci ceai rusesc tare... pui zahăr cît vrei să fie de dulce, pui inipere, izmă-creață, anghelică și coji de portocală. HOGAȘ, M. N. 121. 2. Băutură alcoolică tare, preparată din planta descrisă mai sus. U!... pardon... oi fi mirosind!... am gustat de dimineață niște anghelică de casă... Nu știu ce... îmi venea... de la stomac. CARAGIALE, O. II 253.

ANGELIC, -Ă, angelici, -e, adj. (Rar) Îngeresc. – Fr. angélique (lat. lit. angelicus).

ANGHELICĂ s. f. 1. Plantă erbacee aromatică a cărei rădăcină se întrebuințează în farmacie (Archangelica officinalis). 2. Băutură alcoolică preparată din această plantă. – Ngr. angelika.

ANGELIC, -Ă adj. Îngeresc, (ca) de înger. [Cf. fr. angélique, it. angelico, lat. angelicus].

ANGELIC, -Ă adj. îngeresc, (ca) de înger. ◊ (fig.) serafic, nobil, pur. (< fr. angélique, lat. angelicus)

ANGELIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de îngeri; îngeresc. /<fr. angélique, lat. angelicus

angelic a. 1. îngeresc: angelică madonă AL.; 2. fig. perfect: bunătate angelică.

*angélic, -ă adj. (lat. angélicus, vgr. angelikós). Rar. Îngeresc. Adv. Îngerește. S. f., pl. e și ĭ. Bot. Buciniș (archangélica officinális și angélica archangélica).

angelică/anghelică s. f., g.-d. art. angelicii/anghelicii

angelică / anghelică s. f., g.-d. art. angelicii / anghelicii

angelică s. f., pl. angelice

angelic adj. m., pl. angelici; f. angelică, pl. angelice

!anghelică s. f., g.-d. art. anghelicii

angelic adj. m., pl. angelici; f. angelică, pl. angelice

anghelică v. angelică

angelic adj. m., pl. angelici; f. sg. angelică, pl. angelice

anghelică (= angelică) s. f., pl. anghelice

angelică (angelici), s. f. – Plantă (Archangelica officinalis). – Var. anghelică, anghelină. Lat. angelica (sec. XIX); var. din ngr. ἀγγέλιϰα (Candrea). Din aceeași familie face parte angelic, adj., din fr. angélique, it. angelico.

ANGELIC adj. v. îngeresc, serafic.

ANGHELICĂ s. (BOT.; Angelica archangelica) (rar) angelină, (reg.) buciniș.

angelic adj. v. ÎNGERESC. SERAFIC.

ANGHELICĂ s. (BOT.; Angelica archangelica) (rar) angelină, (reg.) buciniș.

Angelic ≠ demonic, diabolic, mefistofelic