13 definiții pentru anevoios

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ANEVOIÓS, -OÁSĂ, anevoioși, -oase, adj. (Adesea adverbial) Greu, obositor. – Anevoie + suf. -os.

ANEVOIÓS, -OÁSĂ, anevoioși, -oase, adj. (Adesea adverbial) Greu, obositor. – Anevoie + suf. -os.

anevoios, ~oa [At: ODOBESCU, S. I, 87 / Pl: ~oși, ~oase / E: anevoie + -os] 1 a Obositor. 2 av Cu greutate.

ANEVOIÓS, -OÁSĂ, anevoioși, -oase, adj. Care cere, pentru a fi înfăptuit, un mare efort fizic sau intelectual, care prezintă dificultăți; greu, obositor. Călătorie anevoioasă.Băiatul se puse cu toată inima pe muncă, și cînd era ceva de făcut mai greu sau mai anevoios, își chema calul. ISPIRESCU, L. 163. Boierii pribegi... după multe și anevoioase rugăminte, dobîndise în sfîrșit ajutor de la împărăția turcească. ODOBESCU, S. I 87. ◊ (Adverbial) Foarte puțini oameni stăteau în grupuri de trei-patru, din care unul le citea anevoios celorlalți fițuicile acarului sau gazeta sosită cu trenul. DUMITRIU, B. F. 10.

ANEVOIÓS, -OÁSĂ, anevoioși, -oase, adj. (Adesea adverbial) Greu, obositor. – Din anevoie + suf. -os.

ANEVOIÓS ~oásă (~óși, ~oáse) Care prezintă dificultăți; obositor. /anevoie + os

anevoĭós, -oásă adj. (d. anevoĭe). Dificil, greŭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

anevoios adj. m., pl. anevoioși; f. anevoioasă, pl. anevoioase

anevoiós adj. m., pl. anevoióși; f. sg. anevoioásă, pl. anevoioáse

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ANEVOIÓS adj. 1. v. dificil. 2. delicat, dificil, gingaș, greu, (fig.) ingrat. (O misiune ~oasă.) 3. dificil, greoi, (astăzi rar) silnic. (Un mers ~.) 4. greu, mizerabil, necăjit, prost, rău, (înv. și pop.) necăjos. (Un trai ~.) 5. dificil, greu, (fig.) aspru, spinos. (Drumul ~ al cunoașterii.)

ANEVOIOS adj. 1. dificil, greu, (pop.) ostenitor, (înv. și reg.) ostenicios. (O treabă ~.) 2. delicat, dificil, gingaș, greu, (fig.) ingrat. (O misiune ~.) 3. dificil, greoi, (astăzi rar) silnic. (Un mers ~.) 4. greu, mizerabil, necăjit, prost, rău, (înv. și pop.) necăjos. (Un trai ~.) 5. dificil, greu, (fig.) aspru, spinos. (Drumul ~ al cunoașterii.)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

PER ASPERA AD ASTRA (lat.) pe căi anevoioase (se ajunge) la stele – Seneca, „Hercule furens”, 437. V. și Ad augusta per angusta.

Intrare: anevoios
anevoios adjectiv
adjectiv (A51)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • anevoios
  • anevoiosul
  • anevoiosu‑
  • anevoioa
  • anevoioasa
plural
  • anevoioși
  • anevoioșii
  • anevoioase
  • anevoioasele
genitiv-dativ singular
  • anevoios
  • anevoiosului
  • anevoioase
  • anevoioasei
plural
  • anevoioși
  • anevoioșilor
  • anevoioase
  • anevoioaselor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

anevoios, anevoioaadjectiv

  • 1. adesea adverbial Care cere, pentru a fi înfăptuit, un mare efort fizic sau intelectual, care prezintă dificultăți. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Călătorie anevoioasă. DLRLC
    • format_quote Băiatul se puse cu toată inima pe muncă, și cînd era ceva de făcut mai greu sau mai anevoios, își chema calul. ISPIRESCU, L. 163. DLRLC
    • format_quote Boierii pribegi... după multe și anevoioase rugăminte, dobîndise în sfîrșit ajutor de la împărăția turcească. ODOBESCU, S. I 87. DLRLC
    • format_quote Foarte puțini oameni stăteau în grupuri de trei-patru, din care unul le citea anevoios celorlalți fițuicile acarului sau gazeta sosită cu trenul. DUMITRIU, B. F. 10. DLRLC
etimologie:
  • Anevoie + sufix -os. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.