2 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

anemíe sf [At: MEHEDINȚI, G. F. 189 / Pl: ~ii / E: fr anémie] 1 Stare de slăbiciune cauzată de scăderea globulelor roșii și a hemoglobinei din sânge. 2 (Îs) -pernicioasă Formă gravă de anemie (1), cronică și progresivă (produsă de îmbolnăvirea măduvei oaselor) datorită acțiunii unei toxine care împiedică formarea elementelor celulare din sânge.

ANEMÍE, anemii, s. f. Boală determinată de scăderea cantitativă sau calitativă a globulelor roșii și a hemoglobinei din sânge. – Din fr. anémie.

ANEMÍE, anemii, s. f. Boală determinată de scăderea cantitativă sau calitativă a globulelor roșii și a hemoglobinei din sânge. – Din fr. anémie.

ANEMÍE s. f. Boală determinată de scăderea cantitativă sau calitativă a globulelor roșii din sînge. ◊ Anemie pernicioasă v. pernicios.

ANEMÍE s. f. (Adesea fig.) Boală determinată de scăderea cantitativă sau calitativă a globulelor roșii din sânge. – Fr. anémie (< gr.).

ANEMÍE s.f. Stare de slăbiciune cauzată de scăderea numărului de globule roșii din sânge. ◊ Anemie pernicioasă = stare gravă de anemie în care măduva oaselor nu mai poate forma globule roșii. [Gen. -iei. / < fr. anémie, cf. gr. an – fără, haima – sânge].

ANEMÍE s. f. stare de slăbiciune cauzată de scăderea numărului de globule roșii și a hemoglobinei din sânge. ♦ ~ pernicioasă = stare gravă de anemie în care măduva oaselor nu mai poate forma globule roșii. (< fr. anémie)

ANEMÍE ~i f. Boală determinată de scăderea globulelor roșii și a hemoglobinei din sânge. [G.-D. anemiei] /<fr. anémie

anemie f. slăbirea corpului prin lipsă de sânge.

*anemíe f. (vgr. anaimia, d. an- fără, și aima, sînge. V. septic-emíe). Med. Împuținarea orĭ supțierea sîngeluĭ, ca la ofticoșĭ. Fig. Slăbiciune: anemia uneĭ societățĭ.

anemiá [At: DA / Pzi: ~iéz / E: fr (s’)anémier] 1-2 vtr (A aduce sau) a ajunge într-o stare de slăbiciune, prin anemie. 3-4 vtr (Fig) (A face sau) a ajunge fără putere.

ANEMIÁ, anemiez, vb. I. Refl. și tranz. A ajunge sau a face să ajungă în stare de slăbiciune din cauza anemiei. [Pr.: -mi-a] – Din fr. (s’)anémier.

ANEMIÁ, anemiez, vb. I. Refl. și tranz. A ajunge sau a face să ajungă în stare de slăbiciune din cauza anemiei. [Pr.: -mi-a] – Din fr. (s’)anémier.

ANEMIÁ, anemiez, vb. I. Refl. A ajunge în stare de slăbiciune din cauza anemiei; a deveni anemic. S-a anemiat din cauza bolii.Tranz. Hrana proastă anemiază organismul. - Pronunțat: -mi-a.

ANEMIÁ, anemiez, vb. I. Refl. și tranz. A ajunge sau a face să ajungă în stare de slăbiciune, din cauza anemiei. [Pr.: -mi-a] – Fr. (s’)anémier.

ANEMIÁ vb. I tr., refl. A(-și) pierde puterile din cauza anemiei. [Pron. -mi-a, p.i. 4 -iem (pron. -mi-em), ger. -iind. / < fr. anémier].

ANEMIÁ vb. tr., refl. a (-și) pierde puterile din cauza anemiei. (< fr. /s’/anémier)

A SE ANEMIÁ mă ~éz intranz. A ajunge în stare de anemie; a deveni anemic. [Sil. -mi-a] /<fr. [s’]anémier

A ANEMIÁ ~éz tranz. A face să se anemieze. [Sil. -mi-a] /<fr. [s’]anémier

*anemiéz v. tr. (d. anemie; fr. anémier). Med. Fac anemic. V. refl. Devin anemic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

anemíe s. f., art. anemía, g.-d. art. anemíei; pl. anemíi, art. anemíile

anemíe s. f., art. anemía, g.-d. art. anemíei; pl. anemíi, art. anemíile

arată toate definițiile

Intrare: anemie
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • anemie
  • anemia
plural
  • anemii
  • anemiile
genitiv-dativ singular
  • anemii
  • anemiei
plural
  • anemii
  • anemiilor
vocativ singular
plural
Intrare: anemia
  • silabație: -mi-a
verb (VT211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • anemia
  • anemiere
  • anemiat
  • anemiatu‑
  • anemiind
  • anemiindu‑
singular plural
  • anemia
  • anemiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • anemiez
(să)
  • anemiez
  • anemiam
  • anemiai
  • anemiasem
a II-a (tu)
  • anemiezi
(să)
  • anemiezi
  • anemiai
  • anemiași
  • anemiaseși
a III-a (el, ea)
  • anemia
(să)
  • anemieze
  • anemia
  • anemie
  • anemiase
plural I (noi)
  • anemiem
(să)
  • anemiem
  • anemiam
  • anemiarăm
  • anemiaserăm
  • anemiasem
a II-a (voi)
  • anemiați
(să)
  • anemiați
  • anemiați
  • anemiarăți
  • anemiaserăți
  • anemiaseți
a III-a (ei, ele)
  • anemia
(să)
  • anemieze
  • anemiau
  • anemia
  • anemiaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

anemie

  • 1. Boală determinată de scăderea cantitativă sau calitativă a globulelor roșii și a hemoglobinei din sânge.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. Anemie pernicioasă = stare gravă de anemie în care măduva oaselor nu mai poate forma globule roșii.
      surse: DLRLC DN

etimologie:

anemia

  • 1. A ajunge sau a face să ajungă în stare de slăbiciune din cauza anemiei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • S-a anemiat din cauza bolii. Hrana proastă anemiază organismul.
      surse: DLRLC

etimologie: