anemiá [At: DA / Pzi: ~iéz / E: fr (s’)anémier] 1-2 vtr (A aduce sau) a ajunge într-o stare de slăbiciune, prin anemie. 3-4 vtr (Fig) (A face sau) a ajunge fără putere.

ANEMIÁ, anemiez, vb. I. Refl. A ajunge în stare de slăbiciune din cauza anemiei; a deveni anemic. S-a anemiat din cauza bolii. ◊ Tranz. Hrana proastă anemiază organismul. - Pronunțat: -mi-a.

ANEMIÁ, anemiez, vb. I. Refl. și tranz. A ajunge sau a face să ajungă în stare de slăbiciune, din cauza anemiei. [Pr.: -mi-a] – Fr. (s’)anémier.

ANEMIÁ vb. I tr., refl. A(-și) pierde puterile din cauza anemiei. [Pron. -mi-a, p. i. 4 -iem (pron. -mi-em), ger. -iind. / < fr. anémier].

ANEMIÁ vb. tr., refl. a (-și) pierde puterile din cauza anemiei. (< fr. /s’/anémier)

A ANEMIÁ ~éz tranz. A face să se anemieze. [Sil. -mi-a] /<fr. [s’]anémier

A SE ANEMIÁ mă ~éz intranz. A ajunge în stare de anemie; a deveni anemic. [Sil. -mi-a] /<fr. [s’]anémier

anemíe sf [At: MEHEDINȚI, G. F. 189 / Pl: ~ii / E: fr anémie] 1 Stare de slăbiciune cauzată de scăderea globulelor roșii și a hemoglobinei din sânge. 2 (Îs) -pernicioasă Formă gravă de anemie (1), cronică și progresivă (produsă de îmbolnăvirea măduvei oaselor) datorită acțiunii unei toxine care împiedică formarea elementelor celulare din sânge.

ANEMÍE s. f. Boală determinată de scăderea cantitativă sau calitativă a globulelor roșii din sînge. ◊ Anemie pernicioasă v. pernicios.

ANEMÍE s. f. (Adesea fig.) Boală determinată de scăderea cantitativă sau calitativă a globulelor roșii din sînge. – Fr. anémie (< gr.).

ANEMÍE s.f. Stare de slăbiciune cauzată de scăderea numărului de globule roșii din sânge. ◊ Anemie pernicioasă = stare gravă de anemie în care măduva oaselor nu mai poate forma globule roșii. [Gen. -iei. / < fr. anémie, cf. gr. an – fără, haima – sânge].

ANEMÍE s. f. stare de slăbiciune cauzată de scăderea numărului de globule roșii și a hemoglobinei din sânge. ♦ ~ pernicioasă = stare gravă de anemie în care măduva oaselor nu mai poate forma globule roșii. (< fr. anémie)

ANEMÍE ~i f. Boală determinată de scăderea globulelor roșii și a hemoglobinei din sânge. [G.-D. anemiei] /<fr. anémie

anemie f. slăbirea corpului prin lipsă de sânge.

*anemíe f. (vgr. anaimia, d. an- fără, și aima, sînge. V. septic-emíe). Med. Împuținarea orĭ supțierea sîngeluĭ, ca la ofticoșĭ. Fig. Slăbiciune: anemia uneĭ societățĭ.

*anemiéz v. tr. (d. anemie; fr. anémier). Med. Fac anemic. V. refl. Devin anemic.

anemia (a ~) (-mi-a) vb., ind. prez. 3 anemiază, 1 pl. anemiem (-mi-em); conj. prez. 3 să anemieze; ger. anemiind (-mi-ind)

anemiá vb. (sil. -mi-a), ind. prez. 3 sg. și pl. anemiáză, 1 pl. anemiém (sil. -mi-em); conj. prez. 3 sg. și pl. anemiéze; ger. anemiínd (sil. -mi-ind)

anemia (i-a) (ind. prez. 3 sg. și pl. anemiază, 1 pl. anemiem, ger. anemiind)

anemie s. f., art. anemia, g.-d. art. anemiei; pl. anemii, art. anemiile

anemíe s. f., art. anemía, g.-d. art. anemíei; pl. anemíi, art. anemíile

ANEMIA Sw., ANEMIA, fam. Schizaeaceae. Gen originar din regiunile tropicale ale Americii, Africa și India, pînă la 92 specii, plante cu creștere înceată, foarte pretențioase (cer multă lumină și căldură). Au rizom, de obicei, scurt. Frunze așezate dens, penate, segmentele, la bază, fertile.

Anemia mandioccana Raddi. Specie cu frunze (lungi de 30 cm și late pînă la 10 cm) pețiolate, simplu-penate. Segmentele, circa 20 perechi, oblong-dentate.

Anemia phyllitidis (L.) Sw. Specie cu frunze fertile, lungi de cca 10 cm, cu un pețiol lung de 18-20 cm, cele sterile lungi de 28 cm, late de 15 cm, simplu-penate. Segmentele sînt așezate în 4-8 perechi.

Anemia tomentosa Sw. Specie cu frunze sterile, lungi pînă la 32 cm și late pînă la 15 cm, lung-pețiolate, dublu sau tripenate, cele fertile lungi de cca 13 cm. Segmentele sînt oblong-ovate, puțin pieloase. întreaga plantă este roșiatică, bogat-pubescentă.