anchiloza vtrp [At: DA / Pzi: ~zez / E: fr ankyloser] 1-2 (Med) A (se) paraliza prin anchiloză. 3-4 (Fig) A (se) înțepeni prin rutină.

*ANCHILOZA (-ezez) I. vb. tr. 🩺 A produce o anchiloză. II. vb. refl. 1 A fi atins de anchiloză ¶ 2 fig. familiar A-și pierde vioiciunea, a decădea: i s’a anchilozat mintea [fr. ankyloser].

ANCHILOZA, anchilozez, vb. I. Refl. A căpăta o anchiloză. ♦ Fig. A deveni sclav al rutinei, căpătînd deprinderi de lucru mecanice.

ANCHILOZA, anchilozez, vb. I. Refl. A căpăta o anchiloză. ♦ Fig. A căpăta deprinderi de lucru mecanice. – Fr. ankyloser.

ANCHILOZA vb. I. tr., refl. A căpăta, a fi atins de o anchiloză, a (se) înțepeni. ♦ (Fig.) A (se) înțepeni, a deveni greoi, mărginit, rutinat. [< fr. ankyloser].

ANCHILOZA vb. tr., refl. 1. a căpăta o anchiloză, a (se) înțepeni. 2. (fig.) a deveni greoi. (< fr. ankyloser)

A SE ANCHILOZA mă ~ez intranz. 1) A se îmbolnăvi de anchiloză; a căpăta anchiloză. 2) fig. A pierde agerimea minții; a deveni rutinar. /<fr. ankyloser

A ANCHILOZA ~ez tranz. A face să se anchilozeze. /<fr. ankyloser

anchiloză sf [At: DA / Pl: ~ze / E: fr ankylose] (Med) înțepenire (temporară sau definitivă, parțială sau totală) a unei articulații.

*ANCHILOZĂ (pl. -oze) sf. 🩺 Pierderea putinței de a-și mișca o parte a corpului din cauza înțepenirii unei încheieturi [fr. ankylose < gr.].

ANCHILOZĂ, anchiloze, s. f. Înțepenire (temporară sau definitivă) a unei încheieturi. Anchiloza genunchiului.

ANCHILOZĂ, anchiloze, s. f. Înțepenire a unei încheieturi. – Fr. ankylose.

ANCHILOZĂ s.f. Înțepenire a unei articulații. [< fr. ankylose, cf. gr. ankylosis – aplecare, curbatură].

ANCHILOZĂ s. f. imobilizare a unei articulații. (< fr. ankylose, gr. ankylosis)

ANCHILOZĂ ~e f. Înțepenire (totală sau parțială) a unei articulații. [G.-D. anchilozei] /<fr. ankylose

anchiloză f. Med. curbatură, slăbire sau neputință de a mișca articulațiunile.

*anchilóză f., pl. e (fr. ankylose, d. vgr. ankýlosis, d. ankýlos, sucit). Med. Lipirea oaselor la articulațiunĭ în cît să nu se maĭ poată mișca, înțepenire.

*anchilozéz v. tr. (d. anchiloză; fr. ankyloser). Cauzez o anchiloză, înțepenesc. V. refl. Genunchiu s’a anchilozat. Fig. Mă înțepenesc în acelașĭ fel de viață: societate anchilozată.

anchiloza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. anchilozez, 3 anchilozează; conj. prez. 1 sg. să anchilozez, 3 să anchilozeze

anchiloza (a ~) vb., ind. prez. 3 anchilozează

anchiloza vb., ind. prez. 1 sg. anchilozez, 3 sg. și pl. anchilozează

anchiloză s. f., g.-d. art. anchilozei; pl. anchiloze

anchiloză s. f., g.-d. art. anchilozei; pl. anchiloze

anchiloză s. f., g.-d. art. anchilozei; pl. anchiloze

anchiloză

anchilozez.

ANCHILOZA vb. (MED.) a se înțepeni, a se prinde. (Reumatismul i-a ~ articulațiile.)

ANCHILOZA vb. (MED.) a înțepeni, a prinde. (Reumatismul i-a ~ articulațiile.)

ANCHILOZĂ s. (MED.) anchilozare, înțepenire, prindere. (~ articulațiilor.)

ANCHILOZĂ s. (MED.) anchilozare, înțepenire, prindere. (~ articulațiilor.)