2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

anchetát1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: ancheta] (Rar) Anchetare.

anchetat2, ~ă smf, a [At: MDA ms / Pl: ~ați, ~e / E: ancheta] 1-2 (Persoană) care face obiectul unei anchete.

anchetá vt [At: DA / Pzi: ~téz / E: anchetă] A face o anchetă.

ANCHETÁ, anchetez, vb. I. Tranz. A supune unei cercetări amănunțite; a face o anchetă. – Din anchetă.

ANCHETÁ, anchetez, vb. I. Tranz. A supune unei cercetări amănunțite; a face o anchetă. – Din anchetă.

ANCHETÁ, anchetez, vb. I. Tranz. A supune unei cercetări amănunțite; a face o anchetă. – Din anchetă.

ANCHETÁ, anchetez, vb. I. Tranz. A supune (un fapt sau o persoană) unei cercetări amănunțite pentru a scoate la iveală adevărul și a stabili eventuale răspunderi și vinovății; a face o anchetă. Procurorul anchetează cazul.Absol. Cel care anchetează nu face parte din corpul didactic, e un inspector special. SADOVEANU, N. F. 175. ♦ A face o cercetare științifică pe teren. Pentru «Atlasul lingvistic romîn» au fost anchetate peste 350 de localități.

ANCHETÁ vb. I. tr. 1. A cerceta (un fapt, o persoană) printr-o anchetă; a face o anchetă. 2. A întreprinde o cercetare în scop științific. [< fr. enquêter].

ANCHETÁ vb. tr. a face o anchetă. (< fr. enquêter)

A ANCHETÁ ~éz tranz. (persoane) A supune unei anchete. /Din anchetă

*anchetéz v. tr. (fr. enquêter). Fac anchetă, cercetez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

anchetá (a ~) vb., ind. prez. 3 ancheteáză

anchetá vb., ind. prez. 1 sg. anchetéz, 3 sg. și pl. ancheteáză

ráid-anchétă s. n., pl. ráiduri-anchétă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ANCHETÁ vb. (JUR.) a cerceta, a instrui, (livr.) a instrumenta. (A ~ un caz.)

ANCHETA vb. (JUR.) a cerceta, a instrui. (A ~ un caz.)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

A ANCHETA a broșa, a deșuruba, a invita (pe cineva) la dans, a săcui, a tescui.

Intrare: anchetat
anchetat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • anchetat
  • anchetatul
  • anchetatu‑
  • ancheta
  • anchetata
plural
  • anchetați
  • anchetații
  • anchetate
  • anchetatele
genitiv-dativ singular
  • anchetat
  • anchetatului
  • anchetate
  • anchetatei
plural
  • anchetați
  • anchetaților
  • anchetate
  • anchetatelor
vocativ singular
plural
Intrare: ancheta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ancheta
  • anchetare
  • anchetat
  • anchetatu‑
  • anchetând
  • anchetându‑
singular plural
  • anchetea
  • anchetați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • anchetez
(să)
  • anchetez
  • anchetam
  • anchetai
  • anchetasem
a II-a (tu)
  • anchetezi
(să)
  • anchetezi
  • anchetai
  • anchetași
  • anchetaseși
a III-a (el, ea)
  • anchetea
(să)
  • ancheteze
  • ancheta
  • anchetă
  • anchetase
plural I (noi)
  • anchetăm
(să)
  • anchetăm
  • anchetam
  • anchetarăm
  • anchetaserăm
  • anchetasem
a II-a (voi)
  • anchetați
(să)
  • anchetați
  • anchetați
  • anchetarăți
  • anchetaserăți
  • anchetaseți
a III-a (ei, ele)
  • anchetea
(să)
  • ancheteze
  • anchetau
  • ancheta
  • anchetaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ancheta

  • 1. A supune unei cercetări amănunțite; a face o anchetă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: cerceta instrui instrumenta 2 exemple
    exemple
    • Procurorul anchetează cazul.
      surse: DLRLC
    • absolut Cel care anchetează nu face parte din corpul didactic, e un inspector special. SADOVEANU, N. F. 175.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A face o cercetare științifică pe teren.
      surse: DLRLC DN un exemplu
      exemple
      • Pentru «Atlasul lingvistic român» au fost anchetate peste 350 de localități.
        surse: DLRLC

etimologie: