2 intrări

18 definiții

anchetát2, -ă smf, a [At: MDA ms / Pl: ~ați, -e / E: ancheta] 1-2 (Persoană) care face obiectul unei anchete.

anchetát1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: ancheta] (Rar) Anchetare.

ANCHETÁ, anchetez, vb. I. Tranz. A supune unei cercetări amănunțite; a face o anchetă. – Din anchetă.

ANCHETÁ, anchetez, vb. I. Tranz. A supune unei cercetări amănunțite; a face o anchetă. – Din anchetă.

ANCHETÁ, anchetez, vb. I. Tranz. A supune (un fapt sau o persoană) unei cercetări amănunțite pentru a scoate la iveală adevărul și a stabili eventuale răspunderi și vinovății; a face o anchetă. Procurorul anchetează cazul.Absol. Cel care anchetează nu face parte din corpul didactic, e un inspector special. SADOVEANU, N. F. 175. ♦ A face o cercetare științifică pe teren. Pentru «Atlasul lingvistic romîn» au fost anchetate peste 350 de localități.

ANCHETÁ, anchetez, vb. I. Tranz. A supune unei cercetări amănunțite; a face o anchetă. – Din anchetă.

anchetá (a ~) vb., ind. prez. 3 ancheteáză

anchetá vb., ind. prez. 1 sg. anchetéz, 3 sg. și pl. ancheteáză

ráid-anchétă s. n., pl. ráiduri-anchétă

anchetá, vt [At: DA / Pzi: -téz / E: anchetă] A face o anchetă.

ANCHETÁ vb. (JUR.) a cerceta, a instrui, (livr.) a instrumenta. (A ~ un caz.)

ANCHETÁ vb. I. tr. 1. A cerceta (un fapt, o persoană} printr-o anchetă; a face o anchetă. 2. A întreprinde o cercetare în scop științific. [< fr. enquêter].

ANCHETÁ vb. tr. a face o anchetă. (< fr. enquêter)

A ANCHETÁ ~éz tranz. (persoane) A supune unei anchete. /Din anchetă

*anchetéz v. tr. (fr. enquêter). Fac anchetă, cercetez.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ANCHETÁ vb. (JUR.) a cerceta, a instrui. (A ~ un caz.)


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

A ANCHETA a broșa, a deșuruba, a invita (pe cineva) la dans, a săcui, a tescui.

Intrare: anchetat
anchetat
adjectiv (A2) masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular anchetat anchetatul ancheta anchetata
plural anchetați anchetații anchetate anchetatele
genitiv-dativ singular anchetat anchetatului anchetate anchetatei
plural anchetați anchetaților anchetate anchetatelor
vocativ singular
plural
Intrare: ancheta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) ancheta anchetare anchetat anchetând singular plural
anchetea anchetați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) anchetez (să) anchetez anchetam anchetai anchetasem
a II-a (tu) anchetezi (să) anchetezi anchetai anchetași anchetaseși
a III-a (el, ea) anchetea (să) ancheteze ancheta anchetă anchetase
plural I (noi) anchetăm (să) anchetăm anchetam anchetarăm anchetaserăm, anchetasem*
a II-a (voi) anchetați (să) anchetați anchetați anchetarăți anchetaserăți, anchetaseți*
a III-a (ei, ele) anchetea (să) ancheteze anchetau ancheta anchetaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)