opțiuni
  • info

2 intrări

25 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ANATEMIZARE, anatemizări, s. f. (Rar) Acțiunea de a anatemiza. – V. anatemiza.

ANATEMIZARE, anatemizări, s. f. (Rar) Acțiunea de a anatemiza. – V. anatemiza.

anatemizare sf [At: DA / V: ~timisa~ / Pl: ~zări / E: anatemiza] 1 Aruncare a anatemei asupra cuiva Si: anatemizat1 (1), (înv) anatemare (1), anatemat1 (1), anatematizare (1), anatematizat1 (1), anatemisire (1), anatemisit1 (1), afurisire, (iuz) proclețire.

ANATEMIZARE, anatemizări, s. f. (Rar) Acțiunea de a anatemiza.

ANATEMIZARE s.f. (Liv.) Acțiunea de a anatemiza. [< anatemiza].

ANATEMIZA, anatemizez, vb. I. Tranz. (Rar) A exclude din sânul Bisericii; a afurisi. – Anatemă + suf. -iza.

anatematiza vt [At: DOSOFTEI, V. S. 212/1 / Pzi: -zez / E: gr ἀναθεματίρω] (Înv) Anatemiza.

anatemiza vt [At: DA / V: ~timisa / Pzi: ~zez / E: anatemă + -iza] 1 A arunca anatema asupra cuiva Si: (înv) a anatema (1), a anatematiza (1), a anatemisi (1), a afurisi, (iuz) a procleți.

anatimisa vt vz anatemiza

anatimisare sf vz anatemizare

*ANATEMIZA (-izez) vb. tr. ⛪ A alunga din cinul bisericesc, a afurisi, a blestema [după fr. anathématiser].

ANATEMIZA, anatemizez, vb. I. Tranz. (Rar) A arunca anatema asupra cuiva; a afurisi. – Anatemă + suf. -iza.

ANATEMIZA, anatemizez, vb. I. Tranz. (Rar) A pronunța anatema asupra cuiva. V. blestema, afurisi. (Fig.) Alungați, anatemizați, aruncați prin închisori [de clasele exploatatoare], actorii de estradă au menținut, de-a lungul secolelor, contactul cu năzuințele maselor. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 126, 11/1.

ANATEMIZA, anatemizez, vb. I. Tranz. (Rar) A pronunța anatema asupra cuiva. – Din anatemă.

ANATEMIZA vb. I. tr. (Liv.) A pronunța anatema asupra cuiva; a excomunica, a afurisi. [P.i. -zez. / cf. fr. anathématiser, it. anatematizzare].

ANATEMIZA vb. tr. a pronunța anatema. (după fr. anathématiser, lat. anathemisare)

A ANATEMIZA ~ez tranz. rel. (persoane) A supune unei anateme; a excomunica; a afurisi; a blestema. /anatemă + suf. ~iza

*anatematizéz, v. tr. (ngr. și vgr. anathematizo; fr. anathématiser. Cp. cu sistematizez). Afurisesc, blestem. – Și anatemizez. Vechĭ anatimisez, anatimisesc, anatematizesc și anatematisesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

anatemizare (rar) s. f., g.-d. art. anatemizării; pl. anatemizări

anatemizare (rar) s. f., g.-d. art. anatemizării; pl. anatemizări

anatemizare s. f., g.-d. art. anatemizării; pl. anatemizări

anatemiza (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. anatemizez, 3 anatemizează; conj. prez. 1 sg. să anatemizez, 3 să anatemizeze

anatemiza (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 anatemizează

anatemiza vb., ind. prez. 3 sg. anatemizează

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ANATEMIZA vb. v. excomunica.

ANATEMIZA vb. (BIS.) a afurisi, a blestema, a excomunica, (pop.) a oropsi, (înv.) a lepăda, a procleți. (Papa l-a ~.)

Intrare: anatemizare
anatemizare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • anatemizare
  • anatemizarea
plural
  • anatemizări
  • anatemizările
genitiv-dativ singular
  • anatemizări
  • anatemizării
plural
  • anatemizări
  • anatemizărilor
vocativ singular —
plural —
anatimisare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: anatemiza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • anatemiza
  • anatemizare
  • anatemizat
  • anatemizatu‑
  • anatemizând
  • anatemizându‑
 singular plural
  • anatemizează
  • anatemizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • anatemizez
 (să)
  • anatemizez
  • anatemizam
  • anatemizai
  • anatemizasem
a II-a (tu)
  • anatemizezi
 (să)
  • anatemizezi
  • anatemizai
  • anatemizași
  • anatemizaseși
a III-a (el, ea)
  • anatemizează
 (să)
  • anatemizeze
  • anatemiza
  • anatemiză
  • anatemizase
plural I (noi)
  • anatemizăm
 (să)
  • anatemizăm
  • anatemizam
  • anatemizarăm
  • anatemizaserăm
  • anatemizasem
a II-a (voi)
  • anatemizați
 (să)
  • anatemizați
  • anatemizați
  • anatemizarăți
  • anatemizaserăți
  • anatemizaseți
a III-a (ei, ele)
  • anatemizează
 (să)
  • anatemizeze
  • anatemizau
  • anatemizară
  • anatemizaseră
anatimisa
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

anatemizare, anatemizărisubstantiv feminin

  • 1. rar Acțiunea de a anatemiza. DEX '09 DEX '98 DLRM DN
etimologie:
  • vezi anatemiza DEX '09 DEX '98 DN

anatemiza, anatemizezverb

  • 1. rar A exclude din sânul Bisericii. DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: afurisi blestema excomunica
    • format_quote figurat Alungați, anatemizați, aruncați prin închisori [de clasele exploatatoare], actorii de estradă au menținut, de-a lungul secolelor, contactul cu năzuințele maselor. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 126, 11/1. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.