ANARHOSINDICALÍSM s. n. Tendință în mișcarea sindicală, revendicând exercitarea controlului direct al muncitorilor asupra gestiunii economice. – Din fr. anarcho-syndicalisme, rus. anarhosindikalizm.

ANARHOSINDICALÍSM s. n. Curent din mișcarea sindicală internațională influențat de ideile anarhismului. – Din fr. anarcho-syndicalisme, rus. anarhosindikalizm.

anarhosindicalísm s. n.

anarhosindicalísm s. n.

anarhosindicalísm sn [At: DEX² / Pl: -e / E: fr anarcho-syndicalisme, rs aнapxocиндикaлизм] Curent din mișcarea sindicală internațională influențat de ideile anarhismului.

ANARHOSINDICALÍSM s. (POL.) sindicalism.

ANARHOSINDICALÍSM s.n. Variantă a anarhismului care, atribuind sindicatelor rolul primordial în lupta clasei muncitoare, neagă necesitatea partidului și a statului dictaturii proletariatului. [< rus. anarho-sindikalizm].

ANARHOSINDICALÍSM s. n. curent mic-burghez care, atribuind sindicatelor rolul principal în lupta clasei muncitoare, nega necesitatea partidului și a statului. (< rus. anarho-sindikalizm)

ANARHO-SINDICALÍSM s. n. Variantă a anarhismului, care, atribuind sindicatelor rolul primordial în lupta clasei muncitoare, neagă necesitatea partidului clasei muncitoare și a statului dictaturii proletariatului. Noi vedem acum deosebit de limpede cît de justă este teza marxistă că anarhismul și anarho-sindicalismul sînt curente burgheze și ce contradicție de neîmpăcat există între ele și socialism, dictatura proletară, comunism. LENIN, S. V. 26.

ANARHOSINDICALÍSM s. (POLITICĂ) sindicalism.

ANARHOSINDICALÍSM (< rus.) s. n. Tendință în mișcarea sindicală, apărută în urma pătrunderii masive a anarhiștilor, care revendică exercitarea controlului direct al muncitorilor asupra gestiunii economice.