17 definiții pentru analogie analoghie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

analogie1 sf [At: MAIORESCU, L., 157-158 / Pl: ~ii / E: fr analogie, cf dubletul analoghie] 1 Raport. 2 Asemănare (parțială) între două sau mai multe lucruri, împrejurări, situații, fapte, idei etc. 3 Potrivire (cu privire la mărimea, forma, compoziția etc.) a două lucruri etc., de altfel, deosebite. 4 (Log; îs) Raționament prin ~ Inferență probabilă care, din asemănarea a două obiecte în unele privințe, conchide asemănarea lor și în alte privințe. 5 (Lin) Fenomen[1] care constă în modificarea formei sau a sensului unui cuvânt sub influența unei alte forme a aceluiași cuvânt (sau sub influența unui alt cuvânt). corectată

  1. în original Fenomene — Ladislau Strifler

ANALOGÍE, analogii, s. f. Asemănare (parțială) între două sau mai multe noțiuni, obiecte, situații, fenomene etc. ♦ (Lingv.) Fenomen care constă în modificarea formei sau uneori a sensului unui cuvânt sub influența alteia dintre formele sale sau sub influența altui cuvânt. – Din fr. analogie, lat. analogia.

ANALOGÍE, analogii, s. f. Asemănare (parțială) între două sau mai multe noțiuni, situații, fenomene etc. ♦ (Lingv.) Fenomen care constă în modificarea formei sau uneori a sensului unui cuvânt sub influența alteia dintre formele sale sau sub influența altui cuvânt. – Din fr. analogie, lat. analogia.

ANALOGIE, analogii, s. f. Asemănare parțială, potrivire între două sau mai multe noțiuni, situații, fenomene etc. Poetul face o frumoasă analogie între sentimentul dragostei pentru mama iubită și cel al dragostei pentru patria iubită. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 345, 3/5. Să ne închipuim lumea redusă la dimensiunile unui glonte și toate celea din ea scăzute în analogie. EMINESCU, N. 31. Avem de gînd a cerceta prin ce curioasă analogie de fapte, de idei și de imagine vechiul zeu latin al ploilor, Jupiter Pluvius... aduce așa de mult cu lăiețele noastre de paparude. ODOBESCU, S. III 228. ♦ Asemănare parțială, de formă sau de conținut, a două elemente de limbă, care determină schimbarea unuia dintre elemente sub influența celuilalt; modificare analogică. «Mănușă» devine, în unele graiuri, «mînușă», prin analogia cu «mînă».

ANALOGÍE, analogii, s. f. Asemănare (parțială) între două sau mai multe noțiuni, situații, fenomene etc. ♦ (Gram.) Asemănare parțială (de formă sau de conținut) a două elemente de limbă, care determină schimbarea unuia dintre elemente sub influența celuilalt; schimbarea produsă. – Fr. analogie (lat. lit. analogia).

ANALOGÍE s.f. Asemănare între două sau mai multe situații, obiecte, fenomene, noțiuni etc., considerate din anumite puncte de vedere. ♦ Asemănare parțială în ceea ce privește forma sau conținutul a două elemente de limbă, care determină modificarea unuia dintre ele sub influența celuilalt; schimbarea produsă. [Gen. -iei, var. (înv.) analoghie s.f. / < analogie, cf. lat., gr. analogia – raport].

ANALOGÍE s. f. 1. corespondență, asemănare între două sau mai multe situații, obiecte, fenomene, noțiuni etc. 2. metodă de studiu al unui sistem bazată pe analogia (1) dintre acesta și un alt sistem cunoscut. 3. (biol.) asemănare relativă a două organe (de animale) analoage. 4. (jur.) metodă de soluționare a unui caz neprevăzut de lege, dar asemănător. 5. asemănare parțială de formă, sau de conținut a două elemente de limbă, care determină modificarea unuia dintre ele sub influența celuilalt. (< fr. analogie, lat. analogia)

ANALOGÍE ~i f. Similitudine între două sau mai multe situații, fenomene, noțiuni, obiecte; asemănare. Prin ~. [G.-D. analogiei] /<lat. analogia, fr. analogie

analogie f. raport, asemănare între mai multe lucruri diferite.

*analogíe f. (vgr. analogía, d. aná, ĭar, și lógos, cuvînt. V. logie). Raport, relațiune, asemănare: limba românească are multă analogie cu latina. Pin analogie, după raporturile dintre lucrurĭ: a judeca pin analogie.

ANALOGHÍE s.f. v. analogie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

analogíe s. f., art. analogía, g.-d. art. analogíei; pl. analogíi, art. analogíile

analogíe s. f., art. analogía, g.-d. art. analogíei; pl. analogíi, art. analogíile


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ANALOGÍE s. v. potrivire.

ANALOGIE s. afinitate, apropiere, asemănare, concordanță, corespondență, înrudire, potriveală, potrivire, similaritate, similitudine, (înv. și reg.) semuială, (reg.) semeniș, (înv.) potroz, semănare, semănătură, semuire. (Se poate stabili o ~ între aceste două elemente.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ANALOGÍE s. f. (< fr. analogie, cf. lat., gr. analogia „raport”, „legătură”): asemănare parțială (de formă sau de conținut) a două elemente de limbă, care determină modificarea unuia dintre ele sub influența celuilalt. Astfel, forma veche românească de perfect simplu feciu a fost înlocuită, prin a. cu alte forme (ca bătui), de forma făcui; imperfectul verbelor a da și a sta este neregulat, deoarece s-a format prin a. cu perfectul, introducându-se o silabă de reduplicare: după modelul perfectului dădui, stătui s-a ajuns la formele de imperfect dădeam, stăteam, în loc de dam, stam; substantivul mănușă e pronunțat, în unele graiuri ale limbii române, mânușă, datorită a. cu substantivul mână etc. În mod obișnuit, se spune despre a. că: 1. repară stricăciunile cauzate de fonetică: lat. sg. aqua > rom. sg. apă; lat. pl. aquae ar fi trebuit să dea rom. pl. *ace, dar a. a restabilit consoana p, unificând astfel paradigma cuvântului prin forma impusă ape; forma de persoana I singular a perfectului simplu, (eu) puș(u) s-a transformat, prin a. cu formele de persoana a II-a și a III-a singular puseși, puse și cu cele ale verbului a lăsa – lăsai, lăsași, lăsă în pusei; 2. distruge coeziunea unui tip lingvistic: prin a. cu (el) cântă – (ei) cântă s-a ajuns regional la (el) doarme – (ei) doarme, în loc de (ei) dorm. Orice a. are de fapt un punct de plecare fals, deoarece modifică o situație tradițională, normală, care corespunde ca evoluție așteptărilor noastre față de originalul (etimonul) latin. În morfologia limbii române aproape toate formele noi apar numai prin false a., fără însă ca acestea să explice cauzele transformărilor.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

analogíe, analogii s. f. Asemănare (parțială) între două sau mai multe noțiuni, situații, fenomene etc. ♦ Metodă teologică potrivit căreia cunoașterea lui Dumnezeu se exprimă prin comparații și metafore. – Din fr. analogie, lat. analogia (< gr. analoghia).

Intrare: analogie
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • analogie
  • analogia
plural
  • analogii
  • analogiile
genitiv-dativ singular
  • analogii
  • analogiei
plural
  • analogii
  • analogiilor
vocativ singular
plural
analoghie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • analoghie
  • analoghia
plural
  • analoghii
  • analoghiile
genitiv-dativ singular
  • analoghii
  • analoghiei
plural
  • analoghii
  • analoghiilor
vocativ singular
plural

analogie analoghie

  • 1. Asemănare (parțială) între două sau mai multe noțiuni, obiecte, situații, fenomene etc.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: asemănare potrivire 3 exemple
    exemple
    • Poetul face o frumoasă analogie între sentimentul dragostei pentru mama iubită și cel al dragostei pentru patria iubită. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 345, 3/5.
      surse: DLRLC
    • Să ne închipuim lumea redusă la dimensiunile unui glonte și toate celea din ea scăzute în analogie. EMINESCU, N. 31.
      surse: DLRLC
    • Avem de gînd a cerceta prin ce curioasă analogie de fapte, de idei și de imagine vechiul zeu latin al ploilor, Jupiter Pluvius... aduce așa de mult cu lăiețele noastre de paparude. ODOBESCU, S. III 228.
      surse: DLRLC
    • 1.1. lingvistică Fenomen care constă în modificarea formei sau uneori a sensului unui cuvânt sub influența alteia dintre formele sale sau sub influența altui cuvânt.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
      exemple
      • «Mănușă» devine, în unele graiuri, «mânușă», prin analogia cu «mână».
        surse: DLRLC
  • 2. Metodă de studiu al unui sistem bazată pe analogia dintre acesta și un alt sistem cunoscut.
    surse: MDN '00
  • 3. biologie Asemănare relativă a două organe (de animale) analoage.
    surse: MDN '00
  • 4. științe juridice Metodă de soluționare a unui caz neprevăzut de lege, dar asemănător.
    surse: MDN '00

etimologie: