2 intrări

12 definiții

analfabét, ~ă [At: DA / Pl: ~eți, ~e / E: lat analphabetus, -a, -um, ngr αναλφάβητος] 1-2 smf, a (Persoană) care nu știe să citească și să scrie. 3-4 smf, a (Pex; dep) (Persoană) care nu știe să se exprime corect, oral sau în scris Si: agramat. 5 a (Pex; dep) Incult Cf ignorant.

ANALFABÉT, -Ă, analfabeți, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care nu știe să scrie și să citească; neștiutor de carte. ♦ Fig. Ignorant; incult. – Din fr. analphabète.

ANALFABÉT, -Ă, analfabeți, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care nu știe să scrie și să citească; neștiutor de carte. ♦ Fig. Ignorant; incult. – Din fr. analphabète.

ANALFABÉT, -Ă, analfabeți, -te, s. m. și f. Persoană care nu știe să citească și să scrie; neștiutor de carte. Sub regimul burghezo-moșieresc țara noastră număra peste 4000000 de analfabeți și semianalfabeți. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 610.

ANALFABÉT, -Ă, analfabeți, -te, s. m. și f. (Adesea adjectival) Persoană care nu știe să scrie și să citească. – Fr. analphabète (lat. lit. analphabetus).

analfabét (a-nal- / an-al-) adj. m., s. m., pl. analfabéți; adj. f., s. f. analfabétă, pl. analfabéte

ANALFABÉT s. neștiutor de carte.

ANALFABÉT, -Ă adj., s.m. și f. Neștiutor de carte. [Cf. germ. Analphabet, fr. analphabète, gr. analphabetos].

ANALFABÉT, -Ă adj., s. m. f. 1. neștiutor de carte. 2. (fig.) ignorant, incult; incompetent. (< fr. analphabète)

ANALFABÉT ~tă (~ți, ~te) și substantival Care nu știe a scrie și a citi; neștiutor de carte. /<fr. analphabete, lat. analphabetus

analfabet m. care nu știe scrie și citi.

*analfabét, -ă adj. (lat. analphabétus, d. vgr. analphábetos). Care nu știe alfabetu (nu știe carte, nu știe să citească). Fig. Ignorant (chear dacă știe carte).


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

analfabét s. m., adj. m. (sil. mf. an-), pl. analfabéți; f. sg. analfabétă, pl. analfabéte

Intrare: analfabet (adj.)
analfabet adjectiv
  • silabație: an-
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • analfabet
  • analfabetul
  • analfabetu‑
  • analfabe
  • analfabeta
plural
  • analfabeți
  • analfabeții
  • analfabete
  • analfabetele
genitiv-dativ singular
  • analfabet
  • analfabetului
  • analfabete
  • analfabetei
plural
  • analfabeți
  • analfabeților
  • analfabete
  • analfabetelor
vocativ singular
plural
Intrare: analfabet (s.m.)
  • silabație: an-
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • analfabet
  • analfabetul
  • analfabetu‑
plural
  • analfabeți
  • analfabeții
genitiv-dativ singular
  • analfabet
  • analfabetului
plural
  • analfabeți
  • analfabeților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)