12 definiții pentru „analfabet”   declinări

ANALFABÉT, -Ă, analfabeți, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care nu știe să scrie și să citească; neștiutor de carte. ♦ Fig. Ignorant; incult. – Din fr. analphabète.

Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ANALFABÉT, -Ă, analfabeți, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care nu știe să scrie și să citească; neștiutor de carte. ♦ Fig. Ignorant; incult. – Din fr. analphabète.

Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

ANALFABÉT, -Ă, analfabeți, -te, s. m, și f. Persoană care nu știe să citească și să scrie; neștiutor de carte. Sub regimul burghezo-moșieresc țara noastră număra peste 4000000 de analfabeți și semianalfabeți. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 610.

Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink

ANALFABÉT, -Ă, analfabeți, -te, s. m. și f. (Adesea adjectival) Persoană care nu știe să scrie și să citească. – Fr. analphabète (lat. lit. analphabetus).

Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

analfabét (a-nal- / an-al-) adj. m., s. m., pl. analfabéți; adj. f., s. f. analfabétă, pl. analfabéte

Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de CristinaDianaN | Semnalează o greșeală | Permalink

analfabét s. m., adj. m. (sil. mf. an-), pl. analfabéți; f. sg. analfabétă, pl. analfabéte

Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ANALFABÉT s. neștiutor de carte.

Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ANALFABÉT, -Ă adj., s.m. și f. Neștiutor de carte. [Cf. germ. Analphabet, fr. analphabète, gr. analphabetos].

Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ANALFABÉT, -Ă adj., s. m. f. 1. neștiutor de carte. 2. (fig.) ignorant, incult; incompetent. (< fr. analphabète)

Sursa: MDN '00 (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ANALFABÉT ~tă (~ți, ~te) și substantival Care nu știe a scrie și a citi; neștiutor de carte. /<fr. analphabete, lat. analphabetus

Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

analfabet m. care nu știe scrie și citi.

Sursa: Șăineanu, ed. VI (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*analfabét, -ă adj. (lat. analphabétus, d. vgr. analphábetos). Care nu știe alfabetu (nu știe carte, nu știe să citească). Fig. Ignorant (chear [!] dacă știe carte).

Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink