11 definiții pentru analfabet (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

analfabét, ~ă [At: DA / Pl: ~eți, ~e / E: lat analphabetus, -a, -um, ngr αναλφάβητος] 1-2 smf, a (Persoană) care nu știe să citească și să scrie. 3-4 smf, a (Pex; dep) (Persoană) care nu știe să se exprime corect, oral sau în scris Si: agramat. 5 a (Pex; dep) Incult Cf ignorant.

ANALFABÉT, -Ă, analfabeți, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care nu știe să scrie și să citească; neștiutor de carte. ♦ Fig. Ignorant; incult. – Din fr. analphabète.

ANALFABÉT, -Ă, analfabeți, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care nu știe să scrie și să citească; neștiutor de carte. ♦ Fig. Ignorant; incult. – Din fr. analphabète.

ANALFABÉT, -Ă, analfabeți, -te, s. m. și f. Persoană care nu știe să citească și să scrie; neștiutor de carte. Sub regimul burghezo-moșieresc țara noastră număra peste 4000000 de analfabeți și semianalfabeți. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 610.

ANALFABÉT, -Ă, analfabeți, -te, s. m. și f. (Adesea adjectival) Persoană care nu știe să scrie și să citească. – Fr. analphabète (lat. lit. analphabetus).

ANALFABÉT, -Ă adj., s.m. și f. Neștiutor de carte. [Cf. germ. Analphabet, fr. analphabète, gr. analphabetos].

ANALFABÉT, -Ă adj., s. m. f. 1. neștiutor de carte. 2. (fig.) ignorant, incult; incompetent. (< fr. analphabète)

ANALFABÉT ~tă (~ți, ~te) și substantival Care nu știe a scrie și a citi; neștiutor de carte. /<fr. analphabete, lat. analphabetus

analfabet m. care nu știe scrie și citi.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

analfabét (a-nal- / an-al-) adj. m., s. m., pl. analfabéți; adj. f., s. f. analfabétă, pl. analfabéte

analfabét s. m., adj. m. (sil. mf. an-), pl. analfabéți; f. sg. analfabétă, pl. analfabéte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ANALFABÉT s. neștiutor de carte.

Intrare: analfabet (s.m.)
  • silabație: a-nal-, an-al-
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • analfabet
  • analfabetul
  • analfabetu‑
plural
  • analfabeți
  • analfabeții
genitiv-dativ singular
  • analfabet
  • analfabetului
plural
  • analfabeți
  • analfabeților
vocativ singular
  • analfabetule
  • analfabete
plural
  • analfabeților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

analfabet, -ă analfabet (2) analfabetă

  • 1. (Persoană) care nu știe să scrie și să citească; neștiutor de carte.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Sub regimul burghezo-moșieresc țara noastră număra peste 4000000 de analfabeți și semianalfabeți. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 610.
      surse: DLRLC

etimologie: