9 definiții pentru anahoretă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ANAHORÉT, -Ă, anahoreți, -te, s. m. și f. Pustnic. – Din fr. anachorète, lat. anachoreta.

ANAHORÉT, -Ă, anahoreți, -te, s. m. și f. (Rar) Pustnic. – Din fr. anachorète, lat. anachoreta.

ANAHORÉT, -Ă, anahoreți, -te, s. m. și f. (Rar) Călugăr(iță) care trăiește retras(ă); pustnic(ă). – Fr. anachorète (lat. lit. anachoreta).

ANAHORÉT, -Ă s.m. și f. (Liv.) Călugăr(iță) care trăiește retras(ă), pustnic(ă). [< lat. anachoreta, cf. fr. anachorète].

ANAHORÉT, -Ă s. m. f. eremit, pustnic; sihastru. (< fr. anachorète, lat. anachoreta)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

anahorétă s. f., g.-d. art. anahorétei; pl. anahoréte

anahorétă s. f., pl. anahoréte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ANAHORET s. ascet, eremit, pustnic, schimnic, sihastru, (rar) schimonah, (înv.) aschitac, aschitean, monah, oselnic, schitnic. (~ trăiește în locuri izolate.)

Intrare: anahoretă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • anahore
  • anahoreta
plural
  • anahorete
  • anahoretele
genitiv-dativ singular
  • anahorete
  • anahoretei
plural
  • anahorete
  • anahoretelor
vocativ singular
  • anahore
  • anahoreto
plural
  • anahoretelor

anahoret, -ă anahoret anahoretă

etimologie: