13 definiții pentru anagnost


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

anagnóst sm [At: DOSOFTEI, V. S. 218b / V: (înv, după ngr) -is / Pl: ~oști / E: vsl анагностъ, ngr ὰναγνώστης] 1 (Bis; înv) Țârcovnic. 2 Băiat care ține arhiereului cârja și cartea în timpul slujbei. 3 Sclav însărcinat să facă lectură, să copieze manuscrise etc. în Roma antică.

ANAGNÓST, anagnoști, s. m. Sclav însărcinat să facă lectură în timpul mesei sau al băii stăpânilor, să copieze manuscrise etc. în Roma antică. – Din fr. anagnoste.

ANAGNÓST, anagnoști, s. m. Sclav însărcinat să facă lectură în timpul mesei sau al băii stăpânilor, să copieze manuscrise etc. în Roma antică. – Din fr. anagnoste.

ANAGNÓST, anagnoști, s. m. (Înv.) Dascăl de biserică; țârcovnic. – Slav (v. sl. anagnostŭ < gr.).

ANAGNÓST s.m. Sclav însărcinat să facă lectură în timpul mesei sau al băii, să copieze manuscrise etc. în vechea Romă. [< fr. anagnoste, cf. lat., gr. anagnostes].

ANAGNÓST s. m. (la romani) sclav însărcinat să facă lectură în timpul mesei sau al băii, să copieze manuscrise etc. (< fr. anagnoste)

anagnost m. cititor la biserică: eram capabil să spun pe carte, cât oricare anagnost de repede NEGR. [Gr. mod.].

anagnóst m. (ngr. anagnóstis). Cititor la biserică.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

anagnóst (a-nag-nost / -na-gnost) s. m., pl. anagnóști

anagnóst s. m., pl. anagnóști


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ANAGNÓST s. (IST.) (înv.) citeț. (~ proveneau dintre sclavii cultivați.)

ANAGNOST s. (IST.) (înv.) citeț. (~ proveneau dintre sclavii cultivați.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

anagnost (< ἀναγνώστης, lector) v. psalt.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

anagnóst, anagnoști s. m. 1. Treaptă a clerului inferior mai mică decât cea de ipodiacon, menționată începând din sec. 2; lector, citeț, psalt. ♦ Persoană (de obicei băiat) care face diferite servicii în biserică. 2. Sclav în Roma antică, însărcinat să facă servicii stăpânului său. – Din fr. anagnoste (< gr. anagnostis).

Intrare: anagnost
  • silabație: a-nag-nost, a-na-gnost
substantiv masculin (M9)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • anagnost
  • anagnostul
  • anagnostu‑
plural
  • anagnoști
  • anagnoștii
genitiv-dativ singular
  • anagnost
  • anagnostului
plural
  • anagnoști
  • anagnoștilor
vocativ singular
  • anagnostule
  • anagnoste
plural
  • anagnoștilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

anagnost

  • 1. Sclav însărcinat să facă lectură în timpul mesei sau al băii stăpânilor, să copieze manuscrise etc. în Roma antică.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: citeț (s.m.)
  • 2. învechit Dascăl de biserică.
    surse: DLRM sinonime: țârcovnic

etimologie: