anagnost sm [At: DOSOFTEI, V. S. 218^b / V: (înv, după ngr) -is / Pl: ~oști / E: vsl анагностъ, ngr ὰναγνώστης] 1 (Bis; înv) Țârcovnic. 2 Băiat care ține arhiereului cârja și cartea în timpul slujbei. 3 Sclav însărcinat să facă lectură, să copieze manuscrise etc. în Roma antică.