21 de definiții pentru anafură nafură anaforă (cel mult 20 afișate)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ANÁFURĂ s. f. Bucățele de prescură, de pâine care se împart credincioșilor ortodocși la sfârșitul liturghiei. [Var.: anáforă, náfură s. f.] – Din sl. (a)nafora.
anafură sf [At: DOSOFTEI, V. S. 9/17 / V: ~foră, naforă, nafură / E: vsl анафора] (Bis) Pâine binecuvântată care se împarte creștinilor la sfârșitul liturghiei.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ANÁFURĂ s. f. Bucățele de prescură care se împart credincioșilor ortodocși la sfârșitul liturghiei. [Var.: anáforă, náfură s. f.] – Din sl. (a)nafora.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
ANÁFURĂ s. f. (Cu sens colectiv, în mistica creștină ortodoxă) Bucățele de prescură care se împart credincioșilor la sfîrșitul liturghiei. [Musafirii] își așteptau rîndul în tăcere, ca în noaptea învierii, la împărțirea anafurii. PAS, L. I 105. Bătrînele... țineau drumul casei, mestecînd anafura sfințită. DELAVRANCEA, S. 51. – Variantă: náfură (ȘEZ. V 137) s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ANÁFURĂ s. f. Bucățele de prescură care se împart credincioșilor ortodocși la sfârșitul liturghiei. [Var.: anáforă, náfură s. f.] – Slav (v. sl. (a)nafora < gr.).
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
ANÁFURĂ f. Bucăți mici de prescură, care se împart credincioșilor după liturghie. [G.-D. anafurei] /<sl. [a]nafora
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
anàfură f. pâine binecuvântată ce se împarte creștinilor după leturghie. [De origină slavo-greacă, vorbă identică cu cea precedentă; de aci și forma scurtată, nafură].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ANÁFORĂ2 s. f. v. anafură.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ANÁFORĂ2 s. f. v. anafură.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
NÁFURĂ s. f. v. anafură.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
NÁFURĂ s. f. v. anafură.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de romac
- acțiuni
NÁFURĂ s. f. v. anafură.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
anaforă2 sf vz anafură
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
nafură sf vz anafură
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ANÁFORĂ1 s. f. v. anafură.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
nafură f. V. anafură.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
1) anáforă și -ură f., pl. ĭ și e (mgr. anaforá, oferire, de unde și vsl. anafora și náfora, bg. sîrb. nafora. V. anaforă 2 și prescură. Vest. Un fel de pîne pe care preutu ortodox o binecuvintează la liturghie și o oferă credincioșilor prefăcută în bucățele. Banu cel de anaforă, ultimu ban păstrat cu îngrijire. Fig. Iron. Bucățică de mîncare prea mică. – În est náforă saŭ -ură. V. litie.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
náfură V. anaforă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
anáfură (pâine sfințită) s. f., g.-d. art. anáfurei
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
anáfură (bis.) s. f., g.-d. art. anáfurei
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
anafură, -ri.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
ANÁFURĂ s. (BIS.) (reg.) părticică. (~ se împarte credincioșilor după liturghie.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ANAFURĂ s. (BIS.) (reg.) părticică. (~ se împarte credincioșilor după liturghie.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
- pronunție: anaforă, anaforă
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
anafură nafură anaforă
- 1. Bucățele de prescură, de pâine care se împart credincioșilor ortodocși la sfârșitul liturghiei.exemple
- [Musafirii] își așteptau rîndul în tăcere, ca în noaptea învierii, la împărțirea anafurii. PAS, L. I 105.surse: DLRLC
- Bătrînele... țineau drumul casei, mestecînd anafura sfințită. DELAVRANCEA, S. 51.surse: DLRLC
-
etimologie:
- limba slavă (veche) (a)naforasurse: DEX '09 DEX '98 DLRM MDA2 NODEX