opțiuni

anafură anaforă nafură

anafură

  • 1. Bucățele de prescură, de pâine care se împart credincioșilor ortodocși la sfârșitul liturghiei.
    surse: DLRLC DEX '09 MDA2 NODEX sinonime: părticică 2 exemple
    exemple
    • [Musafirii] își așteptau rîndul în tăcere, ca în noaptea învierii, la împărțirea anafurii. PAS, L. I 105.
      surse: DLRLC
    • Bătrînele... țineau drumul casei, mestecînd anafura sfințită. DELAVRANCEA, S. 51.
      surse: DLRLC

etimologie:

5 definiții

anáfură (anáfure), s. f. – Pîine sfințită care se împarte credincioșilor după terminarea slujbei. – Var. (a)náforă, nafură. – Anafora, s. f. (raport scris adresat domnitorului), anaforă, s. f. (procedeu stilistic, repetiție). – Mr. anafură, megl. nafără. Ngr. ἀναφορά „relatare” (Murnu 4); în primul său sens ar fi putut intra prin intermediul sl. (a)nafora. Ultima var. este neol.

anàfură f. pâine binecuvântată ce se împarte creștinilor după leturghie. [De origină slavo-greacă, vorbă identică cu cea precedentă; de aci și forma scurtată, nafură].

nafură f. V. anafură.

1) anáforă și -ură f., pl. ĭ și e (mgr. anaforá, oferire, de unde și vsl. anafora și náfora, bg. sîrb. nafora. V. anaforă 2 și prescură. Vest. Un fel de pîne pe care preutu [!] ortodox o binecuvintează [!] la liturghie și o oferă credincioșilor prefăcută în bucățele. Banu cel de anaforă, ultimu ban păstrat cu îngrijire. Fig. Iron. Bucățică de mîncare prea mică. – În est náforă saŭ -ură. V. litie.

náfură V. anaforă.

Intrare: anafură
anafură substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR 		nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular anafură anafura
plural anafure anafurele
genitiv-dativ singular anafure anafurei
plural anafure anafurelor
vocativ singular —
plural —
anaforă substantiv feminin
substantiv feminin (F1) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular anaforă anafora
plural anafore anaforele
genitiv-dativ singular anafore anaforei
plural anafore anaforelor
vocativ singular —
plural —
nafură substantiv feminin
substantiv feminin (F1) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular nafură nafura
plural nafure nafurele
genitiv-dativ singular nafure nafurei
plural nafure nafurelor
vocativ singular —
plural —

17 definiții încorporate

Aceste definiții sunt deja încorporate în filele „rezultate” și „declinări”. Le prezentăm pentru edificare.

ANÁFURĂ s. f. Bucățele de prescură, de pâine care se împart credincioșilor ortodocși la sfârșitul liturghiei. [Var.: anáforă, náfură s. f.] – Din sl. (a)nafora.

ANÁFURĂ s. f. Bucățele de prescură care se împart credincioșilor ortodocși la sfârșitul liturghiei. [Var.: anáforă, náfură s. f.] – Din sl. (a)nafora.

ANÁFURĂ s. f. (Cu sens colectiv, în mistica creștină ortodoxă) Bucățele de prescură care se împart credincioșilor la sfîrșitul liturghiei. [Musafirii] își așteptau rîndul în tăcere, ca în noaptea învierii, la împărțirea anafurii. PAS, L. I 105. Bătrînele... țineau drumul casei, mestecînd anafura sfințită. DELAVRANCEA, S. 51. – Variantă: náfură (ȘEZ. V 137) s. f.

ANÁFURĂ s. f. Bucățele de prescură care se împart credincioșilor ortodocși la sfârșitul liturghiei. [Var.: anáforă, náfură s. f.] – Slav (v. sl. (a)nafora < gr.).

anáfură (pâine sfințită) s. f., g.-d. art. anáfurei

anáfură (bis.) s. f., g.-d. art. anáfurei

anáfură sf [At: DOSOFTEI, V. S. 9/17 / V: -foră, naforă, nafură / E: vsl aнaфopa] (Bis) Pâine binecuvântată care se împarte creștinilor la sfârșitul liturghiei.

ANÁFURĂ s. (BIS.) (reg.) părticică. (~ se împarte credincioșilor după liturghie.)

ANÁFURĂ f. Bucăți mici de prescură, care se împart credincioșilor după liturghie. [G.-D. anafurei] /<sl. [a]nafora

ANÁFORĂ2 s. f. v. anafură.

NÁFURĂ s. f. v. anafură.

ANÁFORĂ2 s. f. v. anafură.

NÁFURĂ s. f. v. anafură.

NÁFURĂ s. f. v. anafură.

ANÁFORĂ1 s. f. v. anafură.

anafóră2 sf vz anafură


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ANÁFURĂ s. (BIS.) (reg.) părticică. (~ se împarte credincioșilor după liturghie.)