AMVROSIE = AMBROZIE.

ambrozie sf [At: PANN, E. V, 70 / V: amvrozie / Pl: ~ii / E: fr ambroise, lat ambrosia] 1 (În mitologia greacă) Hrană aromată a zeilor, despre care se credea că dă nemurire și tinerețe veșnică. 2 (Pex) Băutură minunată.

amvozie sf vz ambrozie

*AMBROZIE sf. 1 🔱 Hrana zeilor Olimpului, după cum nectarul era băutura lor; ea avea darul de a conserva tinerețea acelora ce o gustau și de a-i face nemuritori ¶ 2 pr. ext. Mîncare foarte gustoasă, delicioasă: gustînd un fel de ~, compusă din puțin lapte, puțin șvarț și puțin zahăr (CAR.) [lat. < gr.].

AMBROZIE, s. f. (În mitologia greacă) Hrană aromată a zeilor, despre care se credea că dă tinerețe veșnică și nemurire celor care gustă din ea; fig. băutură minunată. Prin vase de-aur și prin cupe De cornalină și agată, De silfi ușori gentile trupe Ar tot turna, zburînd în grupe, O ambrozie delicată. MACEDONSKI, O. I 67. – Pronunțat: -zi-e. – Accentuat și: ambrozie.

AMBROZIE s. f. (În mitologia greacă) Hrană aromată a zeilor, despre care se credea că dă nemurire și tinerețe veșnică; p. ext. băutură minunată. – Fr. ambroisie (lat. lit. ambrosia).

AMBROZIE s.f. 1. (Mit.) Hrana zeilor olimpici, care în credințele antice avea puterea de a păstra tinerețea veșnică și nemurirea. 2. (Bot.) Plantă aromatică din familia compozeelor. [Gen. -iei. / < lat., gr. ambrosia].

AMBROZIE s. f. 1. (mit.) hrană a zeilor, despre care se credea că are puterea de a păstra tinerețea veșnică. 2. plantă aromatică din familia compozeelor. (< fr. ambroisie, lat., gr. ambrosia)

AMBROZIE ~i f. 1) (în mitologia greacă) Hrană a zeilor care le dădea tinerețe veșnică și nemurire. 2) Băutură sau mâncare delicioasă. [G.-D. ambroziei; Sil. -zi-e] /<lat. ambrosia

ambrozie f. 1. mâncarea obișnuită a zeilor; 2. fig. mâncare rară și delicioasă. [Lit. nemurire, ambrozia făcând nemuritori pe cei ce o gustau].

*ambrózie f. (lat.ambrósia, d. vgr. ambrosia). Mit. O substanță delicioasă (de noŭă orĭ maĭ dulce de cît mĭerea și care-l făcea nemuritor pe cel ce o mînca) cu care se hrăneaŭ zeiĭ. Fig. Mîncare delicioasă. V. nectar.

ambrozie (băutură; plantă) (desp. -zi-e) s. f., art. ambrozia (desp. -zi-a), g.-d. ambrozii, art. ambroziei; (plante) pl. ambrozii, art. ambroziile (desp. -zi-i-)

ambrozie (-zi-e) s. f., art. ambrozia (-zi-a), g.-d. ambrozii, art. ambroziei

ambrozie s. f. (sil. -zi-e), art. ambrozia (sil. -zi-a), g.-d. art. ambroziei; pl. ambrozii

ambrozie, -ziei gen. a.

AMVROSIE, episcop de Milan, lat. Ambrosius, adj. „mirositar ca ambroșia”. I. Forma ortodoxă: Amvrosie eg. (Sur VIII); mon. (AO XV 34); Amvrosă, Toader (B răz. 68). II. Forma lat.-cat. cu b pt. v, folosită numai în Ardeal și Moldova: 1. Ambrosie 1604 (Sur XIX; PGov f° 28); fiul Avrămiei (Isp III¹, V¹); – Andrei, 1709 (Sur VIII); Ambrosi, mold.; sine. Abrosie, 1645 (Sur XV); Brosu. (Tel 58). 2. Ambrus, Dim.-Bondoc, ard., 1794 (Cat gr I); Ambruș (BA ung 7) și cu afer.: Broșu, Ion, ard., act.; Bruju, Bruja ard. (ib.), sau < subst. ard.-mold. bruj „bulgăre” (com. de Al. Cristureanu); Breș și Broj, -u, ard. (Paș). Cf. croat. Ambrošič (Rad vol 82 p. 134); acestea sub influența pronunțării magh. s > š. 3. Ambrozie eg., București, 1839 (î Div); sine.: Abrozie (Sur XV, cu explicări) și Ambrogiu, fam. act. (Bicaz). Aceeași persoană cu trei forme de nume: Ambrosie, fiul Savei, 1642 = Abrosie, fecior Savului, 1641 = Abrozie, fiu Savului... strănepot Tomei Prigorcei, 1671 (Sur XV) Cu afer., probabil, Rozu (Puc); Rozescu, T., act.; Rozin, N. (act.). 4. Ambrohi/e, mold. (Sd VI 108; 16 A IV 84; Isp. III¹ și V¹) -a b 1610 (Cat mold I). 5. Ambrofie megiaș (16 A IV 84; Sd VI 108; Isp III¹). 6. Ambroci, 22 familii mold. act. 7. Abruzachie (Cat mold II) din cont. cu Hurmuzachi. III: 1. Pentru toponimul Rosila, Rosilei (Bîsca), scris eronat Bîsca Rozilii, afluent al rîului Buzău, se poate presupune tema Ambrosilă. 2. Amblăsoaii, Anicăi, dublu genitiv (Sd V 70) mold., pare a fi un marital din *Amblosie, cu l = r.