amuș (-șe), s. n. – Groapă cu apă și var în care tăbăcarii pun pieile pentru argăsit. Mag. hamus [gödör] „[groapă] cu cenușă” (DAR). – Der. amuși, vb. (a curăța părul de pe piei).

amuși vb., ind. prez. pers. 1 amuș / amușesc

amuși vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. amușesc, imperf. 3 sg. amușea; conj. prez. 3 sg. și pl. amușească

amuș s. n., pl. amușe

amuși² (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. amușesc, imperf. 3 sg. amușea; conj. prez. 3 să amușească

amuș (reg.) s. n., pl. amușe

amuși¹ (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. amușesc, 3 sg. amușește, imperf. 1 amușeam; conj. prez. 1 sg. să amușesc, 3 să amușească

amuș (reg.) s. n., pl. amușe

amușésc v. tr. (d. amuș 1). Ban. Pun în amuș, tăbăcesc.

1) amúș n., pl. e (ung. hámyas, putina în care se află argăseala). Ban. Putină de argăsit. Argăseală.

AMUȘI², amușesc vb. IV. Tranz. A curăța părul de pe pieile scoase din amuș. – Din amuș.

AMUȘ, amușe, s. n. Groapă cu apă și var în care tăbăcarul pune pieile la argăsit. – Comp. magh. hamvas.

AMUȘ, amușe, s. n. Groapă umplută cu apă și var în care tăbăcarul pune pieile la argăsit.

AMUȘ, amușuri, s. n. (Reg.) Groapă cu apă și var în care tăbăcarul pune pieile pentru argăsit. – Et. nec.

❍AMUȘI² (-ușesc) vb. tr. Băn. A smulge părul de pe piei după ce au stat în amuș.

❍AMUȘ (pl. -ușe) sn. Băn. Groapă în care argăsitorul pune în apă și var pieile ce au stat amoiu [ung. hamvas].

amuși² vtr [At: LIUBA-IANA, M., 123 / Pzi: ~șesc / E: amuș¹] 1-2 (Tăb; Ban) A smulge părul (sau lâna) de pe o blană (sau de pe o piele), după ce a stat în amuș¹ (1) Si: a pănuși, a părui.

amușă sf vz amuș

amuș¹ sn [At: POPOVICI-BĂNĂȚEANU, V. M. 85 / V: ~ă sf / Pl: ~e / E: ns cf mg hamus, hamvas] (Tăb) 1 (Ban) Baie de leșie de var în care se țin pieile (înainte de argăsire) pentru a li se curăța părul. 2 Groapă (sau cadă) îngropată în pământ în care se face amușul (1).