14 definiții pentru amuletă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

amulétă sf [At: ALECSANDRI, ap. DDRF / V: (Trs; Buc) -et sn / Pl: ~te / E: fr amulette] Obiect (purtat de om) căruia i se atribuie o putere magică de a feri de rele, de a apăra de boli.

AMULETĂ, amulete, s. f. Mic obiect căruia vechi superstiții îi atribuie puterea magică de a aduce noroc; talisman. – Din fr. amulette.

AMULÉTĂ, amulete, s. f. Mic obiect căruia vechi superstiții îi atribuie puterea magică de a aduce noroc; talisman. – Din fr. amulette.

AMULÉTĂ, amulete, s. f. Mic obiect căruia oamenii superstițioși îi atribuie puterea magică de a-i feri de rele cînd îl poartă cu dînșii. V. talisman, fetiș. Mi-a așezat ceasornicul cu lănțișorul pe după gît ca pe-o amuletă. SADOVEANU, N. F. 60.

AMULÉTĂ, amulete, s. f. Mic obiect căruia oamenii superstițioși îi atribuie puterea magică de a le aduce noroc. V. talisman, fetiș.Fr. amulette (lat. lit. amuletum).

AMULÉTĂ s.f. Obiect (mic) căruia i se atribuie în mod superstițios o putere magică. V. talisman, fetiș. [< fr. amulette, cf. lat. amuletum].

AMULÉTĂ s. f. obiect mic căruia i se atribuie, magic, o putere de protecție, vindecare etc.; talisman, fetiș. (< fr. amulette, lat. amuletum)

AMULÉTĂ ~e f. Obiect mic căruia i se atribuie puterea magică de a aduce noroc; talisman. /<fr. amulette, lat. amuletum

amulet n. obiect purtat ca prezervativ de boale (și amuletă): la gât o amuletă pentru diochiu AL.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

amulétă s. f., g.-d. art. amulétei; pl. amuléte

amulétă s. f., pl. amuléte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

AMULÉTĂ s. fetiș, talisman, (franțuzism) porte-bonheur, (înv.) advar, baier.

AMULE s. talisman, (înv.) advar, baier.

Intrare: amuletă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • amule
  • amuleta
plural
  • amulete
  • amuletele
genitiv-dativ singular
  • amulete
  • amuletei
plural
  • amulete
  • amuletelor
vocativ singular
plural

amuletă

  • 1. Mic obiect căruia vechi superstiții îi atribuie puterea magică de a aduce noroc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: fetiș talisman un exemplu
    exemple
    • Mi-a așezat ceasornicul cu lănțișorul pe după gît ca pe-o amuletă. SADOVEANU, N. F. 60.
      surse: DLRLC

etimologie: