11 definiții pentru amplasament

amplasamént sn [At: DA ms / Pl: ~e / E: fr emplacement] 1 Loc de așezare a unei instalații, a unui dispozitiv sau a unei construcții existente, desființate sau proiectate. 2 (Mil) Loc de așezare a unei arme.

AMPLASAMÉNT, amplasamente, s. n. Loc de așezare a unei instalații, a unui dispozitiv, a unei construcții. – Din fr. emplacement.

AMPLASAMÉNT, amplasamente, s. n. Loc de așezare a unei instalații, a unui dispozitiv, a unei construcții. – Din fr. emplacement.

AMPLASAMÉNT, amplasamente, s. n. Loc de așezare a unei instalații, a unui dispozitiv, a unei mașini sau a unei construcții. Amplasament de mitralieră.

AMPLASAMÉNT, amplasamente, s. n. Loc de așezare a unei instalații, a unui dispozitiv, a unei construcții. – După fr. emplacement.

amplasamént s. n., pl. amplasaménte

amplasamént s. n., pl. amplasaménte

AMPLASAMÉNT s. așezare, loc, poziție, (rar) situare, situație, (înv.) așezământ, pusăciune, pusătură, pusoare, stat. (Un ~ potrivit pentru acea clădire.)

AMPLASAMÉNT s.n. Loc unde este așezată o instalație, o construcție, un dispozitiv etc. [< fr. emplacement].

AMPLASAMÉNT s. n. 1. loc pe care se așază o construcție, o instalație, un dispozitiv etc. 2. lucrare genistică în care se instalează pentru tragere o piesă de artilerie. (< fr. emplacement)

AMPLASAMÉNT ~e n. Loc pe care este așezată o construcție, o instalație a unui dispozitiv. /<fr. emplacement

Intrare: amplasament
amplasament substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular amplasament amplasamentul
plural amplasamente amplasamentele
genitiv-dativ singular amplasament amplasamentului
plural amplasamente amplasamentelor
vocativ singular
plural