11 definiții pentru amplasament


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

amplasamént sn [At: DA ms / Pl: ~e / E: fr emplacement] 1 Loc de așezare a unei instalații, a unui dispozitiv sau a unei construcții existente, desființate sau proiectate. 2 (Mil) Loc de așezare a unei arme.

AMPLASAMÉNT, amplasamente, s. n. Loc de așezare a unei instalații, a unui dispozitiv, a unei construcții. – Din fr. emplacement.

AMPLASAMÉNT, amplasamente, s. n. Loc de așezare a unei instalații, a unui dispozitiv, a unei construcții. – Din fr. emplacement.

AMPLASAMÉNT, amplasamente, s. n. Loc de așezare a unei instalații, a unui dispozitiv, a unei mașini sau a unei construcții. Amplasament de mitralieră.

AMPLASAMÉNT, amplasamente, s. n. Loc de așezare a unei instalații, a unui dispozitiv, a unei construcții. – După fr. emplacement.

AMPLASAMÉNT s.n. Loc unde este așezată o instalație, o construcție, un dispozitiv etc. [< fr. emplacement].

AMPLASAMÉNT s. n. 1. loc pe care se așază o construcție, o instalație, un dispozitiv etc. 2. lucrare genistică în care se instalează pentru tragere o piesă de artilerie. (< fr. emplacement)

AMPLASAMÉNT ~e n. Loc pe care este așezată o construcție, o instalație a unui dispozitiv. /<fr. emplacement


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

amplasamént s. n., pl. amplasaménte

amplasamént s. n., pl. amplasaménte

amplasament, pl. amplasamente


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

AMPLASAMÉNT s. așezare, loc, poziție, (rar) situare, situație, (înv.) așezământ, pusăciune, pusătură, pusoare, stat. (Un ~ potrivit pentru acea clădire.)

Intrare: amplasament
amplasament substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • amplasament
  • amplasamentul
  • amplasamentu‑
plural
  • amplasamente
  • amplasamentele
genitiv-dativ singular
  • amplasament
  • amplasamentului
plural
  • amplasamente
  • amplasamentelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

amplasament

  • 1. Loc de așezare a unei instalații, a unui dispozitiv, a unei construcții.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Amplasament de mitralieră.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Lucrare genistică în care se instalează pentru tragere o piesă de artilerie.
      surse: MDN '00

etimologie: