2 intrări

15 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AMICÁL, -Ă, amicali, -e, adj., s. n. 1. Adj. Prietenos; prietenesc. ♦ (Adverbial) Prietenește. 2. S. n. Întâlnire sportivă care se desfășoară în afara unui campionat.- Din fr. amical, lat. amicalis.

amicál, ~ă [At: ODOBESCU, S. III, 9 / Pl: ~i, ~e / E: fr amical, lat amicalis] 1 a Prietenos. 2 av Prietenește.

AMICÁL, -Ă, amicali, -e, adj. Prietenos; prietenesc. ♦ (Adverbial) Prietenește. – Din fr. amical, lat. amicalis.

AMICÁL, -Ă, amicali, -e, adj. Prietenos. Teamă mi-e că, acordîndu-mi mie o așa amicală și lingușitoare precădere, n-ai nimerit tocmai bine. ODOBESCU, S. III 9. ◊ (Adverbial) Tatăl meu primea amical pe tinichigiul de la Pașcani. SADOVEANU, N. F. 184.

AMICÁL, -Ă, amicali, -e, adj. Prietenos; prietenesc. – Fr. amical (lat. lit. amicalis).

AMICÁL, -Ă adj. Prietenos. ♦ adv. Prietenește. [Cf. lat. amicalis, it. amicale, fr. amical].

AMICÁL, -Ă adj. prietenos. ◊ (adv.) prietenește. (< fr. amical, lat. amicalis)

AMICÁL ~ă (~i, ~e) și adverbial Care este caracteristic pentru amic; de amici; prietenesc. /<fr. amical, lat. amicalis

*amicál, -ă adj. (lat. amicalis). Prietenesc. Adv. Prietenește.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

amical1 adj. m., pl. amicali; f. amicală, pl. amicale

amicál adj. m., pl. amicáli; f. sg. amicálă, pl. amicále

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

AMICÁL adj., adv. 1. adj. v. prietenesc. 2. adv. v. prietenește.

AMICAL adj., adv. 1. adj. prietenesc, prietenos, tovărășesc. (Atitudine ~.) 2. adv. bine, prietenește, prietenos. (M-a primit ~.)

Intrare: amical (adj.)
amical1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • amical
  • amicalul
  • amicalu‑
  • amica
  • amicala
plural
  • amicali
  • amicalii
  • amicale
  • amicalele
genitiv-dativ singular
  • amical
  • amicalului
  • amicale
  • amicalei
plural
  • amicali
  • amicalilor
  • amicale
  • amicalelor
vocativ singular
plural
Intrare: amical (s.n.)
amical2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • amical
  • amicalul
  • amicalu‑
plural
  • amicale
  • amicalele
genitiv-dativ singular
  • amical
  • amicalului
plural
  • amicale
  • amicalelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

amical, amicaadjectiv

  • 1. Prietenesc, prietenos. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Teamă mi-e că, acordîndu-mi mie o așa amicală și lingușitoare precădere, n-ai nimerit tocmai bine. ODOBESCU, S. III 9. DLRLC
    • 1.1. (și) adverbial Prietenește. DEX '09 DEX '98 DN
      sinonime: prietenește
      • format_quote Tatăl meu primea amical pe tinichigiul de la Pașcani. SADOVEANU, N. F. 184. DLRLC
etimologie:

amical, amicalesubstantiv neutru

  • 1. Întâlnire sportivă care se desfășoară în afara unui campionat. DEX '09
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.