amenda (îmbunătăți)

  • 1. A îmbunătăți, a modifica prin amendamente un text, mai ales o lege.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: emenda un exemplu
    exemple
    • Proiectul de lege a fost amendat. Aceasta este o sistemă pe care poate cineva să o primească sau să o lepede; dar a veni să o amendeze prin deciziuni parțiale... se pare... a fi o lucrare inutilă. ODOBESCU, S. II 321.
      surse: DLRLC
  • 2. A îmbunătăți unele însușiri ale solului prin încorporarea unor amendamente.
    surse: DEX '09 DN
  • 3. A modifica, a îmbunătăți condiția unei persoane prin reeducare.
    surse: MDN '00 științe juridice

etimologie:

amenda (sancționa)

  • 1. A aplica cuiva o amendă.
    surse: DN DLRLC DEX '09 DEX '98 un exemplu
    exemple
    • [Patronul] îmi face observație că nu-i dau lista cu cei ce întîrzie... ca să-i amendeze. PAS, Z. I 298.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • amendă
    surse: DLRM DEX '09 DEX '98 MDN '00
  • limba franceză amender
    surse: DN

21 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

amendá2, vt [At: ODOBESCU, S. II, 321 / V: (reg) amânda2 / Pzi: -dez / E: fr amender] 1 A modifica prin amendamente (1) un text, mai ales o lege. 2 (Agn) A îmbunătăți unele însușiri ale solului prin încorporarea unor amendamente (2).

amendá1 vt [At: PAS, Z. I, 298 / V: (reg) amânda1 / Pzi: -déz / E: amendă] A aplica cuiva o amendă.

AMENDÁ vb. a penaliza, (înv. și reg.) a globi, a ștrăfui. (L-a ~ cu 5000 de lei.)

amendà v. 1. a condamna la o amendă; 2. a modifica articolele unei legi.

améndă sf [At: SADOVEANU, N. F. 43 / V: aman-, amân- / Pl: ~nzi / E: fr amende] Pedeapsă în bani.

AMÉNDĂ, amenzi, s. f. Sancțiune care constă în plata unei sume de bani. – Din fr. amende.

AMÉNDĂ, amenzi, s. f. Pedeapsă în bani. – Din fr. amende.

AMÉNDĂ, amenzi, s. f. 1. Pedeapsă în bani. Ce amendă?... Amendă că nu v-ați dat băieții la școală. PREDA, Î. 118. 2. (În expr.) Amendă onorabilă = recunoaștere publică a propriei greșeli. Mi-am permis acest blam indiscret... îl retrag însă, gata de a face amendă onorabilă, dacă mă asiguri că ești mulțumit. M. I. CARAGIALE, C. 105.

AMÉNDĂ, amenzi, s. f. 1. Pedeapsă în bani. 2. (Rar, în expr.) Amendă onorabilă = recunoaștere publică a propriei greșeli. – După fr. amende.

améndă s. f., g.-d. art. aménzii; pl. aménzi

améndă s. f., g.-d. art. aménzii; pl. aménzi

AMÉNDĂ s. penalitate, penalizare, (rar) penalizație, (înv. și pop.) gloabă, (înv. și reg.) ștraf, (prin Transilv.) birșag, dârdală, (înv.) globire, hatalm, (turcism înv.) geremea. (I-a aplicat o ~ zdravănă.)

AMÉNDĂ s.f. 1. Pedeapsă în bani. 2. Amendă onorabilă = recunoaștere în public a unei greșeli proprii. [Pl. -nzi. / < fr. amende].

AMÉNDĂ s. f. 1. sancțiune constând din plata unei sume de bani. 2. ~ onorabilă = recunoaștere în public a unei fapte. (< fr. amende)

améndă (aménzi), s. f. – Pedeapsă în bani. Fr. amende.Der. (din fr.) amenda, vb.; amendabil, adj.; amendament, s. n.

AMÉNDĂ ~zi f. Sancțiune constând în obligația de a plăti o sumă de bani. A scuti de ~. [G.-D. amenzii] /<fr. amende

amendă f. pedeapsă în bani; a face amendă onorabilă, a cere scuze (în public.)

*améndă f., pl. e și (fr. amende). Pedeapsă în banĭ. Amendă onorabilă, o pedeapsă infamantă care consista (în Francia) în mărturisirea publică a unuĭ delict orĭ a uneĭ crime. (Această pedeapsă a fost desființată de Constituantă la 1791). Azĭ. A face amendă onorabilă, a mărturisi în public o greșeală care merită ĭertare. V. gloabă.

*amendéz v. tr. (fr. amender, d. lat. emendare, a îndrepta). Pedepsesc cu amendă. Modific articulele [!] uneĭ legĭ. Îngraș pămîntu.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

AMENDÁ vb. a penaliza, (înv. și reg.) a globi, a ștrăfui. (L-a ~ cu 500 de lei.)

Intrare: amenda (îmbunătăți)
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) amenda amendare amendat amendând singular plural
amendea amendați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) amendez (să) amendez amendam amendai amendasem
a II-a (tu) amendezi (să) amendezi amendai amendași amendaseși
a III-a (el, ea) amendea (să) amendeze amenda amendă amendase
plural I (noi) amendăm (să) amendăm amendam amendarăm amendaserăm, amendasem*
a II-a (voi) amendați (să) amendați amendați amendarăți amendaserăți, amendaseți*
a III-a (ei, ele) amendea (să) amendeze amendau amenda amendaseră
Intrare: amenda (sancționa)
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) amenda amendare amendat amendând singular plural
amendea amendați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) amendez (să) amendez amendam amendai amendasem
a II-a (tu) amendezi (să) amendezi amendai amendași amendaseși
a III-a (el, ea) amendea (să) amendeze amenda amendă amendase
plural I (noi) amendăm (să) amendăm amendam amendarăm amendaserăm, amendasem*
a II-a (voi) amendați (să) amendați amendați amendarăți amendaserăți, amendaseți*
a III-a (ei, ele) amendea (să) amendeze amendau amenda amendaseră
Intrare: amendă
substantiv feminin (F45)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular amendă amenda
plural amenzi amenzile
genitiv-dativ singular amenzi amenzii
plural amenzi amenzilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)

15 definiții încorporate

Aceste definiții sunt deja încorporate în filele „rezultate” și „conjugări / declinări”. Le prezentăm pentru edificare.

AMENDÁ2, amendez, vb. I. Tranz. 1. A îmbunătăți, a modifica prin amendamente (1) un text, mai ales o lege; a emenda. 2. A îmbunătăți unele însușiri ale solului prin încorporarea unor amendamente (2). – Din fr. amender.

AMENDA1, amendez, vb. I. Tranz. A aplica cuiva o amendă. – Din amendă.

AMENDÁ2, amendez, vb. I. Tranz. 1. A îmbunătăți, a modifica prin amendamente (1) un text, mai ales o lege. 2. A îmbunătăți unele însușiri ale solului prin încorporarea unor amendamente (2). – Din fr. amender.

AMENDÁ1, amendez, vb. I. Tranz. A aplica cuiva o amendă. – Din amendă.

AMENDÁ1, amendez, vb. I. Tranz. A aplica cuiva o amendă. [Patronul] îmi face observație că nu-i dau lista cu cei ce întîrzie... ca să-i amendeze. PAS, Z. I 298.

AMENDÁ2, amendez, vb. I. Tranz. (Cu privire la un text, mai ales la o lege sau la un proiect de lege) A îmbunătăți, a îndrepta, a modifica prin amendamente. Proiectul de lege a fost amendat. Aceasta este o sistemă pe care poate cineva să o primească sau să o lepede; dar a veni să o amendeze prin deciziuni parțiale... se pare... a fi o lucrare inutilă. ODOBESCU, S. II 321.

AMENDÁ2, amendez, vb. I. Tranz. A îmbunătăți, a modifica prin amendamente un text, mai ales o lege. – Fr. amender (lat. lit. emendare).

AMENDÁ1, amendez, vb. I. Tranz. A aplica cuiva o amendă. – Din amendă (după fr. amender).

amendá (a ~) vb., ind. prez. 3 amendeáză

amendá (a aplica amendă, a îmbunătăți) vb., ind. prez. 1 sg. amendéz, 3 sg. și pl. amendeáză

AMENDÁ vb. I. tr. I. 1. A îmbunătăți, a modifica prin amendamente (o lege). 2. A îmbunătăți natura solului prin introducerea unor substanțe. II. A da, a aplica cuiva o amendă. [< fr. amender].

AMENDÁ2 vb. tr. 1. a îmbunătăți prin amendamente (o lege). 2. a ameliora natura solului prin introducerea unor substanțe. 3. (jur.) a modifica, a îmbunătăți condiția unei persoane prin reeducare. (< fr. amender)

AMENDÁ1 vb. tr. a aplica o amendă. (< amendă)

A AMENDÁ1 ~éz tranz. A supune unei amenzi. /Din amendă

A AMENDÁ2 ~éz tranz. 1) (legi, texte) A ameliora printr-un amendament. 2) (soluri) A îmbunătăți introducând anumite substanțe; a trata cu medicamente. /Din amendă