3 intrări

36 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

améndă sf [At: SADOVEANU, N. F. 43 / V: aman-, amân- / Pl: ~nzi / E: fr amende] Pedeapsă în bani.

AMÉNDĂ, amenzi, s. f. Sancțiune care constă în plata unei sume de bani. – Din fr. amende.

AMÉNDĂ, amenzi, s. f. Pedeapsă în bani. – Din fr. amende.

AMÉNDĂ, amenzi, s. f. 1. Pedeapsă în bani. Ce amendă?... Amendă că nu v-ați dat băieții la școală. PREDA, Î. 118. 2. (În expr.) Amendă onorabilă = recunoaștere publică a propriei greșeli. Mi-am permis acest blam indiscret... îl retrag însă, gata de a face amendă onorabilă, dacă mă asiguri că ești mulțumit. M. I. CARAGIALE, C. 105.

AMÉNDĂ, amenzi, s. f. 1. Pedeapsă în bani. 2. (Rar, în expr.) Amendă onorabilă = recunoaștere publică a propriei greșeli. – După fr. amende.

améndă s. f., g.-d. art. aménzii; pl. aménzi

améndă s. f., g.-d. art. aménzii; pl. aménzi

AMÉNDĂ s. penalitate, penalizare, (rar) penalizație, (înv. și pop.) gloabă, (înv. și reg.) ștraf, (prin Transilv.) birșag, dârdală, (înv.) globire, hatalm, (turcism înv.) geremea. (I-a aplicat o ~ zdravănă.)

AMÉNDĂ s.f. 1. Pedeapsă în bani. 2. Amendă onorabilă = recunoaștere în public a unei greșeli proprii. [Pl. -nzi. / < fr. amende].

AMÉNDĂ s. f. 1. sancțiune constând din plata unei sume de bani. 2. ~ onorabilă = recunoaștere în public a unei fapte. (< fr. amende)

améndă (aménzi), s. f. – Pedeapsă în bani. Fr. amende.Der. (din fr.) amenda, vb.; amendabil, adj.; amendament, s. n.

AMÉNDĂ ~zi f. Sancțiune constând în obligația de a plăti o sumă de bani. A scuti de ~. [G.-D. amenzii] /<fr. amende

amendă f. pedeapsă în bani; a face amendă onorabilă, a cere scuze (în public.)

*améndă f., pl. e și (fr. amende). Pedeapsă în banĭ. Amendă onorabilă, o pedeapsă infamantă care consista (în Francia) în mărturisirea publică a unuĭ delict orĭ a uneĭ crime. (Această pedeapsă a fost desființată de Constituantă la 1791). Azĭ. A face amendă onorabilă, a mărturisi în public o greșeală care merită ĭertare. V. gloabă.

amenda2, ~ă vt [At: ODOBESCU, S. II, 321 / V: (reg) amânda2 / Pzi: ~dez / E: fr amender] 1 A modifica prin amendamente (1) un text, mai ales o lege. 2 (Agn) A îmbunătăți unele însușiri ale solului prin încorporarea unor amendamente (2).

amenda1 vt [At: PAS, Z. I, 298 / V: (reg) amânda1 / Pzi: ~déz / E: amendă] A aplica cuiva o amendă.

AMENDÁ2, amendez, vb. I. Tranz. 1. A îmbunătăți, a modifica prin amendamente (1) un text, mai ales o lege; a emenda. 2. A îmbunătăți unele însușiri ale solului prin încorporarea unor amendamente (2). – Din fr. amender.

AMENDA1, amendez, vb. I. Tranz. A aplica cuiva o amendă. – Din amendă.

AMENDÁ2, amendez, vb. I. Tranz. 1. A îmbunătăți, a modifica prin amendamente (1) un text, mai ales o lege. 2. A îmbunătăți unele însușiri ale solului prin încorporarea unor amendamente (2). – Din fr. amender.

AMENDÁ1, amendez, vb. I. Tranz. A aplica cuiva o amendă. – Din amendă.

arată toate definițiile

Intrare: amendă
substantiv feminin (F45)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular amendă amenda
plural amenzi amenzile
genitiv-dativ singular amenzi amenzii
plural amenzi amenzilor
vocativ singular
plural
Intrare: amenda (sancționa)
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) amenda amendare amendat amendând singular plural
amendea amendați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) amendez (să) amendez amendam amendai amendasem
a II-a (tu) amendezi (să) amendezi amendai amendași amendaseși
a III-a (el, ea) amendea (să) amendeze amenda amendă amendase
plural I (noi) amendăm (să) amendăm amendam amendarăm amendaserăm, amendasem*
a II-a (voi) amendați (să) amendați amendați amendarăți amendaserăți, amendaseți*
a III-a (ei, ele) amendea (să) amendeze amendau amenda amendaseră
Intrare: amenda (îmbunătăți)
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) amenda amendare amendat amendând singular plural
amendea amendați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) amendez (să) amendez amendam amendai amendasem
a II-a (tu) amendezi (să) amendezi amendai amendași amendaseși
a III-a (el, ea) amendea (să) amendeze amenda amendă amendase
plural I (noi) amendăm (să) amendăm amendam amendarăm amendaserăm, amendasem*
a II-a (voi) amendați (să) amendați amendați amendarăți amendaserăți, amendaseți*
a III-a (ei, ele) amendea (să) amendeze amendau amenda amendaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)

amenda (îmbunătăți)

  • 1. A îmbunătăți, a modifica prin amendamente (1.) un text, mai ales o lege.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: emenda un exemplu
    exemple
    • Proiectul de lege a fost amendat. Aceasta este o sistemă pe care poate cineva să o primească sau să o lepede; dar a veni să o amendeze prin deciziuni parțiale... se pare... a fi o lucrare inutilă. ODOBESCU, S. II 321.
      surse: DLRLC
  • 2. A îmbunătăți unele însușiri ale solului prin încorporarea unor amendamente (3.).
    surse: DEX '09 DN
  • 3. științe juridice A modifica, a îmbunătăți condiția unei persoane prin reeducare.
    surse: MDN '00

etimologie:

amenda (sancționa)

  • 1. A aplica cuiva o amendă.
    surse: DEX '98 DEX '09 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • [Patronul] îmi face observație că nu-i dau lista cu cei ce întîrzie... ca să-i amendeze. PAS, Z. I 298.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • amendă
    surse: DEX '98 DEX '09 DLRM MDN '00
  • limba franceză amender
    surse: DN