3 intrări

amenda (îmbunătăți)

  • 1. A îmbunătăți, a modifica prin amendamente un text, mai ales o lege.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: emenda un exemplu
    exemple
    • Proiectul de lege a fost amendat. Aceasta este o sistemă pe care poate cineva să o primească sau să o lepede; dar a veni să o amendeze prin deciziuni parțiale... se pare... a fi o lucrare inutilă. ODOBESCU, S. II 321.
      surse: DLRLC
  • 2. A îmbunătăți unele însușiri ale solului prin încorporarea unor amendamente.
    surse: DEX '09 DN
  • 3. A modifica, a îmbunătăți condiția unei persoane prin reeducare.
    surse: MDN '00 științe juridice

etimologie:

amenda (sancționa)

  • 1. A aplica cuiva o amendă.
    surse: DN DLRLC DEX '09 DEX '98 un exemplu
    exemple
    • [Patronul] îmi face observație că nu-i dau lista cu cei ce întîrzie... ca să-i amendeze. PAS, Z. I 298.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • amendă
    surse: DLRM DEX '09 DEX '98 MDN '00
  • limba franceză amender
    surse: DN

21 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

AMÉNDĂ, amenzi, s. f. Sancțiune care constă în plata unei sume de bani. – Din fr. amende.

AMÉNDĂ, amenzi, s. f. Pedeapsă în bani. – Din fr. amende.

AMÉNDĂ, amenzi, s. f. 1. Pedeapsă în bani. Ce amendă?... Amendă că nu v-ați dat băieții la școală. PREDA, Î. 118. 2. (În expr.) Amendă onorabilă = recunoaștere publică a propriei greșeli. Mi-am permis acest blam indiscret... îl retrag însă, gata de a face amendă onorabilă, dacă mă asiguri că ești mulțumit. M. I. CARAGIALE, C. 105.

AMÉNDĂ, amenzi, s. f. 1. Pedeapsă în bani. 2. (Rar, în expr.) Amendă onorabilă = recunoaștere publică a propriei greșeli. – După fr. amende.

améndă s. f., g.-d. art. aménzii; pl. aménzi

améndă s. f., g.-d. art. aménzii; pl. aménzi

améndă sf [At: SADOVEANU, N. F. 43 / V: aman-, amân- / Pl: ~nzi / E: fr amende] Pedeapsă în bani.

AMÉNDĂ s. penalitate, penalizare, (rar) penalizație, (înv. și pop.) gloabă, (înv. și reg.) ștraf, (prin Transilv.) birșag, dârdală, (înv.) globire, hatalm, (turcism înv.) geremea. (I-a aplicat o ~ zdravănă.)

AMÉNDĂ s.f. 1. Pedeapsă în bani. 2. Amendă onorabilă = recunoaștere în public a unei greșeli proprii. [Pl. -nzi. / < fr. amende].

AMÉNDĂ s. f. 1. sancțiune constând din plata unei sume de bani. 2. ~ onorabilă = recunoaștere în public a unei fapte. (< fr. amende)

améndă (aménzi), s. f. – Pedeapsă în bani. Fr. amende.Der. (din fr.) amenda, vb.; amendabil, adj.; amendament, s. n.

AMÉNDĂ ~zi f. Sancțiune constând în obligația de a plăti o sumă de bani. A scuti de ~. [G.-D. amenzii] /<fr. amende

amendă f. pedeapsă în bani; a face amendă onorabilă, a cere scuze (în public.)

*améndă f., pl. e și (fr. amende). Pedeapsă în banĭ. Amendă onorabilă, o pedeapsă infamantă care consista (în Francia) în mărturisirea publică a unuĭ delict orĭ a uneĭ crime. (Această pedeapsă a fost desființată de Constituantă la 1791). Azĭ. A face amendă onorabilă, a mărturisi în public o greșeală care merită ĭertare. V. gloabă.

amendá2, vt [At: ODOBESCU, S. II, 321 / V: (reg) amânda2 / Pzi: -dez / E: fr amender] 1 A modifica prin amendamente (1) un text, mai ales o lege. 2 (Agn) A îmbunătăți unele însușiri ale solului prin încorporarea unor amendamente (2).

amendá1 vt [At: PAS, Z. I, 298 / V: (reg) amânda1 / Pzi: -déz / E: amendă] A aplica cuiva o amendă.

AMENDÁ vb. a penaliza, (înv. și reg.) a globi, a ștrăfui. (L-a ~ cu 5000 de lei.)

amendà v. 1. a condamna la o amendă; 2. a modifica articolele unei legi.

*amendéz v. tr. (fr. amender, d. lat. emendare, a îndrepta). Pedepsesc cu amendă. Modific articulele [!] uneĭ legĭ. Îngraș pămîntu.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

AMÉNDĂ s. penalitate, penalizare, (înv. și pop.) gloábă, (înv. și reg.) ștraf, (prin Transilv.) birșág, dîrdálă, (înv.) globíre, hatálm, (turcism înv.) geremeá. (I-a aplicat o ~ zdravănă.)

Intrare: amendă
substantiv feminin (F45)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular amendă amenda
plural amenzi amenzile
genitiv-dativ singular amenzi amenzii
plural amenzi amenzilor
vocativ singular
plural
Intrare: amenda (îmbunătăți)
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) amenda amendare amendat amendând singular plural
amendea amendați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) amendez (să) amendez amendam amendai amendasem
a II-a (tu) amendezi (să) amendezi amendai amendași amendaseși
a III-a (el, ea) amendea (să) amendeze amenda amendă amendase
plural I (noi) amendăm (să) amendăm amendam amendarăm amendaserăm, amendasem*
a II-a (voi) amendați (să) amendați amendați amendarăți amendaserăți, amendaseți*
a III-a (ei, ele) amendea (să) amendeze amendau amenda amendaseră
Intrare: amenda (sancționa)
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) amenda amendare amendat amendând singular plural
amendea amendați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) amendez (să) amendez amendam amendai amendasem
a II-a (tu) amendezi (să) amendezi amendai amendași amendaseși
a III-a (el, ea) amendea (să) amendeze amenda amendă amendase
plural I (noi) amendăm (să) amendăm amendam amendarăm amendaserăm, amendasem*
a II-a (voi) amendați (să) amendați amendați amendarăți amendaserăți, amendaseți*
a III-a (ei, ele) amendea (să) amendeze amendau amenda amendaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)

15 definiții încorporate

Aceste definiții sunt deja încorporate în filele „rezultate” și „conjugări / declinări”. Le prezentăm pentru edificare.

AMENDÁ2, amendez, vb. I. Tranz. 1. A îmbunătăți, a modifica prin amendamente (1) un text, mai ales o lege; a emenda. 2. A îmbunătăți unele însușiri ale solului prin încorporarea unor amendamente (2). – Din fr. amender.

AMENDA1, amendez, vb. I. Tranz. A aplica cuiva o amendă. – Din amendă.

AMENDÁ2, amendez, vb. I. Tranz. 1. A îmbunătăți, a modifica prin amendamente (1) un text, mai ales o lege. 2. A îmbunătăți unele însușiri ale solului prin încorporarea unor amendamente (2). – Din fr. amender.

AMENDÁ1, amendez, vb. I. Tranz. A aplica cuiva o amendă. – Din amendă.

AMENDÁ1, amendez, vb. I. Tranz. A aplica cuiva o amendă. [Patronul] îmi face observație că nu-i dau lista cu cei ce întîrzie... ca să-i amendeze. PAS, Z. I 298.

AMENDÁ2, amendez, vb. I. Tranz. (Cu privire la un text, mai ales la o lege sau la un proiect de lege) A îmbunătăți, a îndrepta, a modifica prin amendamente. Proiectul de lege a fost amendat. Aceasta este o sistemă pe care poate cineva să o primească sau să o lepede; dar a veni să o amendeze prin deciziuni parțiale... se pare... a fi o lucrare inutilă. ODOBESCU, S. II 321.

AMENDÁ2, amendez, vb. I. Tranz. A îmbunătăți, a modifica prin amendamente un text, mai ales o lege. – Fr. amender (lat. lit. emendare).

AMENDÁ1, amendez, vb. I. Tranz. A aplica cuiva o amendă. – Din amendă (după fr. amender).

amendá (a ~) vb., ind. prez. 3 amendeáză

amendá (a aplica amendă, a îmbunătăți) vb., ind. prez. 1 sg. amendéz, 3 sg. și pl. amendeáză

AMENDÁ vb. I. tr. I. 1. A îmbunătăți, a modifica prin amendamente (o lege). 2. A îmbunătăți natura solului prin introducerea unor substanțe. II. A da, a aplica cuiva o amendă. [< fr. amender].

AMENDÁ2 vb. tr. 1. a îmbunătăți prin amendamente (o lege). 2. a ameliora natura solului prin introducerea unor substanțe. 3. (jur.) a modifica, a îmbunătăți condiția unei persoane prin reeducare. (< fr. amender)

AMENDÁ1 vb. tr. a aplica o amendă. (< amendă)

A AMENDÁ2 ~éz tranz. 1) (legi, texte) A ameliora printr-un amendament. 2) (soluri) A îmbunătăți introducând anumite substanțe; a trata cu medicamente. /Din amendă

A AMENDÁ1 ~éz tranz. A supune unei amenzi. /Din amendă