3 intrări

39 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AMÉNDĂ, amenzi, s. f. Sancțiune care constă în plata unei sume de bani. – Din fr. amende.

améndă sf [At: SADOVEANU, N. F. 43 / V: aman-, amân- / Pl: ~nzi / E: fr amende] Pedeapsă în bani.

AMÉNDĂ, amenzi, s. f. Pedeapsă în bani. – Din fr. amende.

AMÉNDĂ, amenzi, s. f. 1. Pedeapsă în bani. Ce amendă?... Amendă că nu v-ați dat băieții la școală. PREDA, Î. 118. 2. (În expr.) Amendă onorabilă = recunoaștere publică a propriei greșeli. Mi-am permis acest blam indiscret... îl retrag însă, gata de a face amendă onorabilă, dacă mă asiguri că ești mulțumit. M. I. CARAGIALE, C. 105.

AMÉNDĂ, amenzi, s. f. 1. Pedeapsă în bani. 2. (Rar, în expr.) Amendă onorabilă = recunoaștere publică a propriei greșeli. – După fr. amende.

AMÉNDĂ s.f. 1. Pedeapsă în bani. 2. Amendă onorabilă = recunoaștere în public a unei greșeli proprii. [Pl. -nzi. / < fr. amende].

AMÉNDĂ s. f. 1. sancțiune constând din plata unei sume de bani. 2. ~ onorabilă = recunoaștere în public a unei fapte. (< fr. amende)

AMÉNDĂ ~zi f. Sancțiune constând în obligația de a plăti o sumă de bani. A scuti de ~. [G.-D. amenzii] /<fr. amende

amendă f. pedeapsă în bani; a face amendă onorabilă, a cere scuze (în public.)

*améndă f., pl. e și (fr. amende). Pedeapsă în banĭ. Amendă onorabilă, o pedeapsă infamantă care consista (în Francia) în mărturisirea publică a unuĭ delict orĭ a uneĭ crime. (Această pedeapsă a fost desființată de Constituantă la 1791). Azĭ. A face amendă onorabilă, a mărturisi în public o greșeală care merită ĭertare. V. gloabă.

AMENDÁ2, amendez, vb. I. Tranz. 1. A îmbunătăți, a modifica prin amendamente (1) un text, mai ales o lege; a emenda. 2. A îmbunătăți unele însușiri ale solului prin încorporarea unor amendamente (2). – Din fr. amender.

AMENDA1, amendez, vb. I. Tranz. A aplica cuiva o amendă. – Din amendă.

amenda1 vt [At: PAS, Z. I, 298 / V: (reg) amânda1 / Pzi: ~déz / E: amendă] A aplica cuiva o amendă.

amenda2, ~ă vt [At: ODOBESCU, S. II, 321 / V: (reg) amânda2 / Pzi: ~dez / E: fr amender] 1 A modifica prin amendamente (1) un text, mai ales o lege. 2 (Agn) A îmbunătăți unele însușiri ale solului prin încorporarea unor amendamente (2).

AMENDÁ1, amendez, vb. I. Tranz. A aplica cuiva o amendă. – Din amendă.

AMENDÁ2, amendez, vb. I. Tranz. 1. A îmbunătăți, a modifica prin amendamente (1) un text, mai ales o lege. 2. A îmbunătăți unele însușiri ale solului prin încorporarea unor amendamente (2). – Din fr. amender.

AMENDÁ2, amendez, vb. I. Tranz. (Cu privire la un text, mai ales la o lege sau la un proiect de lege) A îmbunătăți, a îndrepta, a modifica prin amendamente. Proiectul de lege a fost amendat. Aceasta este o sistemă pe care poate cineva să o primească sau să o lepede; dar a veni să o amendeze prin deciziuni parțiale... se pare... a fi o lucrare inutilă. ODOBESCU, S. II 321.

AMENDÁ1, amendez, vb. I. Tranz. A aplica cuiva o amendă. [Patronul] îmi face observație că nu-i dau lista cu cei ce întîrzie... ca să-i amendeze. PAS, Z. I 298.

AMENDÁ1, amendez, vb. I. Tranz. A aplica cuiva o amendă. – Din amendă (după fr. amender).

AMENDÁ2, amendez, vb. I. Tranz. A îmbunătăți, a modifica prin amendamente un text, mai ales o lege. – Fr. amender (lat. lit. emendare).

AMENDÁ vb. I. tr. I. 1. A îmbunătăți, a modifica prin amendamente (o lege). 2. A îmbunătăți natura solului prin introducerea unor substanțe. II. A da, a aplica cuiva o amendă. [< fr. amender].

AMENDÁ2 vb. tr. 1. a îmbunătăți prin amendamente (o lege). 2. a ameliora natura solului prin introducerea unor substanțe. 3. (jur.) a modifica, a îmbunătăți condiția unei persoane prin reeducare. (< fr. amender)

AMENDÁ1 vb. tr. a aplica o amendă. (< amendă)

A AMENDÁ1 ~éz tranz. A supune unei amenzi. /Din amendă

A AMENDÁ2 ~éz tranz. 1) (legi, texte) A ameliora printr-un amendament. 2) (soluri) A îmbunătăți introducând anumite substanțe; a trata cu medicamente. /Din amendă

amendà v. 1. a condamna la o amendă; 2. a modifica articolele unei legi.

*amendéz v. tr. (fr. amender, d. lat. emendare, a îndrepta). Pedepsesc cu amendă. Modific articulele uneĭ legĭ. Îngraș pămîntu.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

amendă s. f., g.-d. art. amenzii; pl. amenzi

améndă s. f., g.-d. art. aménzii; pl. aménzi

amenda (a ~) vb., ind. prez. 3 amendea

amendá (a aplica amendă, a îmbunătăți) vb., ind. prez. 1 sg. amendéz, 3 sg. și pl. amendeáză

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

AMÉNDĂ s. penalitate, penalizare, (rar) penalizație, (înv. și pop.) gloabă, (înv. și reg.) ștraf, (prin Transilv.) birșag, dârdală, (înv.) globire, hatalm, (turcism înv.) geremea. (I-a aplicat o ~ zdravănă.)

AMENDĂ s. penalitate, penalizare, (înv. și pop.) gloabă, (înv. și reg.) ștraf, (prin Transilv.) birșag, dîrdală, (înv.) globire, hatalm, (turcism înv.) geremea. (I-a aplicat o ~ zdravănă.)

AMENDÁ vb. a penaliza, (înv. și reg.) a globi, a ștrăfui. (L-a ~ cu 5000 de lei.)

AMENDA vb. a penaliza, (înv. și reg.) a globi, a ștrăfui. (L-a ~ cu 500 de lei.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

améndă (aménzi), s. f. – Pedeapsă în bani. Fr. amende.Der. (din fr.) amenda, vb.; amendabil, adj.; amendament, s. n.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Amende honorable (fr. „Amendă onorabilă”) – Expresie de origine franceză, pe care o întîlnim în limbile multor popoare. Înseamnă a-ți cere iertare prin recunoașterea greșelii. Dar expresia n-are nimic comun cu amenda în înțelesul ei de azi, și cîteodată nu-i nici onorabilă! „Amenda onorabilă” a fost pînă la revoluția franceză o pedeapsă, care consta în a-ți recunoaște public vina unor anumite crime săvîrșite, de obicei în materie de sacrilegii. Vinovatul era adus în piață, în capul gol și cu picioarele goale, și acolo, în fața mulțimii, trebuia să-și recunoască fapta infamantă. Prin extindere, s-a ajuns încă de mult (fiindcă găsim expresia și la Molière) la aplicarea ei în cazul unor simple greșeli sau scăpări. De pildă, dacă în loc de Molière, noi am fi scris acum că expresia se găsește la Villon, trebuia să facem amendă onorabilă și să rectificăm această eroare. IST.

Intrare: amendă
substantiv feminin (F45)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • amendă
  • amenda
plural
  • amenzi
  • amenzile
genitiv-dativ singular
  • amenzi
  • amenzii
plural
  • amenzi
  • amenzilor
vocativ singular
plural
Intrare: amenda (îmbunătăți)
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • amenda
  • amendare
  • amendat
  • amendatu‑
  • amendând
  • amendându‑
singular plural
  • amendea
  • amendați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • amendez
(să)
  • amendez
  • amendam
  • amendai
  • amendasem
a II-a (tu)
  • amendezi
(să)
  • amendezi
  • amendai
  • amendași
  • amendaseși
a III-a (el, ea)
  • amendea
(să)
  • amendeze
  • amenda
  • amendă
  • amendase
plural I (noi)
  • amendăm
(să)
  • amendăm
  • amendam
  • amendarăm
  • amendaserăm
  • amendasem
a II-a (voi)
  • amendați
(să)
  • amendați
  • amendați
  • amendarăți
  • amendaserăți
  • amendaseți
a III-a (ei, ele)
  • amendea
(să)
  • amendeze
  • amendau
  • amenda
  • amendaseră
Intrare: amenda (sancționa)
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • amenda
  • amendare
  • amendat
  • amendatu‑
  • amendând
  • amendându‑
singular plural
  • amendea
  • amendați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • amendez
(să)
  • amendez
  • amendam
  • amendai
  • amendasem
a II-a (tu)
  • amendezi
(să)
  • amendezi
  • amendai
  • amendași
  • amendaseși
a III-a (el, ea)
  • amendea
(să)
  • amendeze
  • amenda
  • amendă
  • amendase
plural I (noi)
  • amendăm
(să)
  • amendăm
  • amendam
  • amendarăm
  • amendaserăm
  • amendasem
a II-a (voi)
  • amendați
(să)
  • amendați
  • amendați
  • amendarăți
  • amendaserăți
  • amendaseți
a III-a (ei, ele)
  • amendea
(să)
  • amendeze
  • amendau
  • amenda
  • amendaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

amendă, amenzisubstantiv feminin

  • 1. Sancțiune care constă în plata unei sume de bani. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Ce amendă?... Amendă că nu v-ați dat băieții la școală. PREDA, Î. 118. DLRLC
    • 1.1. Amendă onorabilă = recunoaștere publică a propriei greșeli. DLRLC DN
      • format_quote Mi-am permis acest blam indiscret... îl retrag însă, gata de a face amendă onorabilă, dacă mă asiguri că ești mulțumit. M. I. CARAGIALE, C. 105. DLRLC
etimologie:

amenda, amendezverb

  • 1. A îmbunătăți, a modifica prin amendamente un text, mai ales o lege. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Proiectul de lege a fost amendat. DLRLC
    • format_quote Aceasta este o sistemă pe care poate cineva să o primească sau să o lepede; dar a veni să o amendeze prin deciziuni parțiale... se pare... a fi o lucrare inutilă. ODOBESCU, S. II 321. DLRLC
  • 2. A îmbunătăți unele însușiri ale solului prin încorporarea unor amendamente. DEX '09 DN
  • 3. științe juridice A modifica, a îmbunătăți condiția unei persoane prin reeducare. MDN '00
etimologie:

amenda, amendezverb

  • 1. A aplica cuiva o amendă. DEX '98 DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote [Patronul] îmi face observație că nu-i dau lista cu cei ce întîrzie... ca să-i amendeze. PAS, Z. I 298. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.