17 definiții pentru ambulatoriu ambulator

ambulatóriu, -ie [At: DA / Pl: ~ii / E: fr ambulatoire, lat ambulatorius] 1 a (D. tratamente medicale) Care nu necesită spitalizare. 2 sn Instituție medico-sanitară în care se acordă bolnavilor asistență medicală fără internare.

AMBULATÓRIU, -IE, ambulatorii, adj., s. n. 1. Adj. (Despre tratamente medicale) Care nu necesită spitalizare. 2. S. n. Instituție medico-sanitară în care se acordă bolnavilor asistență medicală, fără ca aceștia să fie internați în spital. – Din fr. ambulatoire, lat. ambulatorius.

AMBULATÓRIU, -IE, ambulatorii, adj., s. n. 1. Adj. (Despre tratamente medicale) Care nu necesită spitalizare. 2. S. n. Instituție medico-sanitară în care se acordă bolnavilor asistență medicală, fără ca aceștia să fie internați în spital. – Din fr. ambulatoire, lat. ambulatorius.

AMBULATÓRIU2, -IE, ambulatorii, adj. (Despre tratamente, asistență medicală etc.) Care nu necesită spitalizare. Ministerul Sănătății asigură asistența medicală ambulatorie și spitalicească gratuită tuturor salariaților.

AMBULATÓRIU1, ambulatorii, s. n. Dispensar unde se dau consultații și se fac tratamente medicale.

AMBULATÓRIU1, ambulatorii, s. n. Dispensar unde se dau consultații și se fac tratamente medicale. – Fr. ambulatoire (lat. lit. ambulatorius).

AMBULATÓRIU2, -IE, ambulatorii, adj. (Despre tratamente medicale) Care nu necesită spitalizare. – Fr. ambulatoire (lat. lit. ambulatorius).

ambulatóriu1 [riu pron. rĭu] adj. m., f. ambulatórie (-ri-e); pl. m. și f. ambulatórii

ambulatóriu2 [riu pron. rĭu] s. n., art. ambulatóriul; pl. ambulatórii, art. ambulatóriile (-ri-i-)

ambulatóriu adj. m. [-riu pron. -riu], f. sg. ambulatórie (sil. -ri-e); pl. m. și f. ambulatórii

ambulatóriu s. n. [-riu pron. -riu], art. ambulatóriul; pl. ambulatórii, art. ambulatóriile (sil. -ri-i-)

AMBULATÓRIU, -IE adj. Care umblă, merge; fără loc stabil, mișcător. ♦ (zool.; despre organe) Care servește la mers. ♦ (despre tratamente) Care nu necesită spitalizare. // s.n. Dispensar pentru consultații și tratamente medicale. [Var. ambulator, -oare adj. / < lat. ambulatorius, cf. fr. ambulatoire].

AMBULATÓRIU, -IE I. adj. care umblă, merge; fără loc stabil. ◊ (zool.; despre organe) care servește la mers. ◊ (despre tratamente) care nu necesită spitalizare. II. s. n. dispensar. (< fr. ambulatoire, lat. ambulatorius)

AMBULATÓRIU2 ~i n. 1) Instituție medicală care acordă asistență bolnavilor fără a-i spitaliza. 2) Clădire în care se află această instituție. /<lat. ambulatorius, fr. ambulatoire

AMBULATÓRIU1 ~e (~i) Care nu necesită spitalizare. Tratament ~. /<lat. ambulatorius, fr. ambulatorie

*ambulatóriŭ, -ie adj. (lat. ambulatorius). Care n’are sediŭ fix: adunare ambulatorie. Adv. Bolnavĭ tratațĭ ambulatoriŭ, bolnavĭ ambulanțĭ tratațĭ la spital.

AMBULATÓR, -OÁRE adj. v. ambulatoriu.

Intrare: ambulatoriu
ambulator adjectiv
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ambulator ambulatorul ambulatoare ambulatoarea
plural ambulatori ambulatorii ambulatoare ambulatoarele
genitiv-dativ singular ambulator ambulatorului ambulatoare ambulatoarei
plural ambulatori ambulatorilor ambulatoare ambulatoarelor
vocativ singular
plural
ambulatoriu1 (adj.) adjectiv
  • pronunție: -rĭu
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ambulatoriu ambulatoriul ambulatorie ambulatoria
plural ambulatorii ambulatoriii ambulatorii ambulatoriile
genitiv-dativ singular ambulatoriu ambulatoriului ambulatorii ambulatoriei
plural ambulatorii ambulatoriilor ambulatorii ambulatoriilor
vocativ singular
plural
ambulatoriu2 (s.n.) substantiv neutru
  • pronunție: -rĭu
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ambulatoriu ambulatoriul
plural ambulatorii ambulatoriile
genitiv-dativ singular ambulatoriu ambulatoriului
plural ambulatorii ambulatoriilor
vocativ singular
plural

ambulatoriu ambulator

  • 1. adjectiv (Despre tratamente medicale) Care nu necesită spitalizare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDA2 DN un exemplu
    exemple
    • Ministerul Sănătății asigură asistența medicală ambulatorie și spitalicească gratuită tuturor salariaților.
      surse: DLRLC
  • 2. substantiv neutru Instituție medico-sanitară în care se acordă bolnavilor asistență medicală, fără ca aceștia să fie internați în spital.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDA2 DN MDN '00 sinonime: dispensar
    • 2.1. Clădire în care se află această instituție.
      surse: NODEX
  • 3. adjectiv Care umblă, merge; fără loc stabil.
    surse: DN sinonime: mișcător
    • 3.1. zoologie (Despre organe) Care servește la mers.
      surse: DN

etimologie: