2 intrări

Articole pe această temă:

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AMBULATÓRIU, -IE, ambulatorii, adj., s. n. 1. Adj. (Despre tratamente medicale) Care nu necesită spitalizare. 2. S. n. Instituție medico-sanitară în care se acordă bolnavilor asistență medicală, fără ca aceștia să fie internați în spital. – Din fr. ambulatoire, lat. ambulatorius.

AMBULATÓRIU, -IE, ambulatorii, adj., s. n. 1. Adj. (Despre tratamente medicale) Care nu necesită spitalizare. 2. S. n. Instituție medico-sanitară în care se acordă bolnavilor asistență medicală, fără ca aceștia să fie internați în spital. – Din fr. ambulatoire, lat. ambulatorius.

ambulatoriu, ~ie [At: DA / Pl: ~ii / E: fr ambulatoire, lat ambulatorius] 1 a (D. tratamente medicale) Care nu necesită spitalizare. 2 sn Instituție medico-sanitară în care se acordă bolnavilor asistență medicală fără internare.

AMBULATÓRIU2, -IE, ambulatorii, adj. (Despre tratamente, asistență medicală etc.) Care nu necesită spitalizare. Ministerul Sănătății asigură asistența medicală ambulatorie și spitalicească gratuită tuturor salariaților.

AMBULATÓRIU1, ambulatorii, s. n. Dispensar unde se dau consultații și se fac tratamente medicale.

AMBULATÓRIU2, -IE, ambulatorii, adj. (Despre tratamente medicale) Care nu necesită spitalizare. – Fr. ambulatoire (lat. lit. ambulatorius).

AMBULATÓRIU1, ambulatorii, s. n. Dispensar unde se dau consultații și se fac tratamente medicale. – Fr. ambulatoire (lat. lit. ambulatorius).

AMBULATÓRIU, -IE adj. Care umblă, merge; fără loc stabil, mișcător. ♦ (zool.; despre organe) Care servește la mers. ♦ (despre tratamente) Care nu necesită spitalizare. // s.n. Dispensar pentru consultații și tratamente medicale. [Var. ambulator, -oare adj. / < lat. ambulatorius, cf. fr. ambulatoire].

AMBULATÓRIU, -IE I. adj. care umblă, merge; fără loc stabil. ◊ (zool.; despre organe) care servește la mers. ◊ (despre tratamente) care nu necesită spitalizare. II. s. n. dispensar. (< fr. ambulatoire, lat. ambulatorius)

AMBULATÓRIU2 ~i n. 1) Instituție medicală care acordă asistență bolnavilor fără a-i spitaliza. 2) Clădire în care se află această instituție. /<lat. ambulatorius, fr. ambulatoire

AMBULATÓRIU1 ~e (~i) Care nu necesită spitalizare. Tratament ~. /<lat. ambulatorius, fr. ambulatorie

*ambulatóriŭ, -ie adj. (lat. ambulatorius). Care n’are sediŭ fix: adunare ambulatorie. Adv. Bolnavĭ tratațĭ ambulatoriŭ, bolnavĭ ambulanțĭ tratațĭ la spital.

AMBULATÓR, -OÁRE adj. v. ambulatoriu.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ambulatóriu1 [riu pron. rĭu] adj. m., f. ambulatórie (-ri-e); pl. m. și f. ambulatórii

ambulatóriu2 [riu pron. rĭu] s. n., art. ambulatóriul; pl. ambulatórii, art. ambulatóriile (-ri-i-)

ambulatóriu s. n. [-riu pron. -riu], art. ambulatóriul; pl. ambulatórii, art. ambulatóriile (sil. -ri-i-)

ambulatóriu adj. m. [-riu pron. -riu], f. sg. ambulatórie (sil. -ri-e); pl. m. și f. ambulatórii

Intrare: ambulatoriu (adj.)
ambulatoriu1 (adj.) adjectiv
  • pronunție: ambulatorĭu
adjectiv (A109)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ambulatoriu
  • ambulatoriul
  • ambulatoriu‑
  • ambulatorie
  • ambulatoria
plural
  • ambulatorii
  • ambulatoriii
  • ambulatorii
  • ambulatoriile
genitiv-dativ singular
  • ambulatoriu
  • ambulatoriului
  • ambulatorii
  • ambulatoriei
plural
  • ambulatorii
  • ambulatoriilor
  • ambulatorii
  • ambulatoriilor
vocativ singular
plural
ambulator adjectiv
adjectiv (A66)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ambulator
  • ambulatorul
  • ambulatoru‑
  • ambulatoare
  • ambulatoarea
plural
  • ambulatori
  • ambulatorii
  • ambulatoare
  • ambulatoarele
genitiv-dativ singular
  • ambulator
  • ambulatorului
  • ambulatoare
  • ambulatoarei
plural
  • ambulatori
  • ambulatorilor
  • ambulatoare
  • ambulatoarelor
vocativ singular
plural
Intrare: ambulatoriu (s.n.)
ambulatoriu2 (s.n.) substantiv neutru
  • pronunție: ambulatorĭu
substantiv neutru (N53)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ambulatoriu
  • ambulatoriul
  • ambulatoriu‑
plural
  • ambulatorii
  • ambulatoriile
genitiv-dativ singular
  • ambulatoriu
  • ambulatoriului
plural
  • ambulatorii
  • ambulatoriilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ambulatoriu (adj.) ambulator

  • 1. (Despre tratamente medicale) Care nu necesită spitalizare.
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Ministerul Sănătății asigură asistența medicală ambulatorie și spitalicească gratuită tuturor salariaților.
      surse: DLRLC
  • 2. Care umblă, merge; fără loc stabil.
    surse: DN sinonime: mișcător
    • 2.1. zoologie (Despre organe) Care servește la mers.
      surse: DN

etimologie:

ambulatoriu (s.n.)

  • 1. Instituție medico-sanitară în care se acordă bolnavilor asistență medicală, fără ca aceștia să fie internați în spital.
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DLRLC DN MDN '00 sinonime: dispensar
    • 1.1. Clădire în care se află această instituție.
      surse: NODEX

etimologie: