ambulatoriu ambulator

ambulatoriu

  • 1. (Despre tratamente medicale) Care nu necesită spitalizare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDA2 DN adjectiv un exemplu
    exemple
    • Ministerul Sănătății asigură asistența medicală ambulatorie și spitalicească gratuită tuturor salariaților.
      surse: DLRLC
  • 2. Instituție medico-sanitară în care se acordă bolnavilor asistență medicală, fără ca aceștia să fie internați în spital.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDA2 DN MDN '00 substantiv neutru sinonime: dispensar
    • 2.1. Clădire în care se află această instituție.
      surse: NODEX
  • 3. Care umblă, merge; fără loc stabil.
    surse: DN adjectiv sinonime: mișcător
    • 3.1. (Despre organe) Care servește la mers.
      surse: DN zoologie

etimologie:

O definiție

*ambulatóriŭ, -ie adj. (lat. ambulatorius). Care n' are sediŭ fix: adunare ambulatorie. Adv. Bolnavĭ tratațĭ ambulatoriŭ, bolnavĭ ambulanțĭ tratațĭ la spital.

Intrare: ambulatoriu
ambulator adjectiv
adjectiv (A66) masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ambulator ambulatorul ambulatoare ambulatoarea
plural ambulatori ambulatorii ambulatoare ambulatoarele
genitiv-dativ singular ambulator ambulatorului ambulatoare ambulatoarei
plural ambulatori ambulatorilor ambulatoare ambulatoarelor
vocativ singular
plural
ambulatoriu (adj.) adjectiv
adjectiv (A109)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ambulatoriu ambulatoriul ambulatorie ambulatoria
plural ambulatorii ambulatoriii ambulatorii ambulatoriile
genitiv-dativ singular ambulatoriu ambulatoriului ambulatorii ambulatoriei
plural ambulatorii ambulatoriilor ambulatorii ambulatoriilor
vocativ singular
plural
ambulatoriu (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N53) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ambulatoriu ambulatoriul
plural ambulatorii ambulatoriile
genitiv-dativ singular ambulatoriu ambulatoriului
plural ambulatorii ambulatoriilor
vocativ singular
plural

16 definiții încorporate

Aceste definiții sunt deja încorporate în filele „rezultate” și „declinări”. Le prezentăm pentru edificare.

AMBULATÓRIU, -IE, ambulatorii, adj., s. n. 1. Adj. (Despre tratamente medicale) Care nu necesită spitalizare. 2. S. n. Instituție medico-sanitară în care se acordă bolnavilor asistență medicală, fără ca aceștia să fie internați în spital. – Din fr. ambulatoire, lat. ambulatorius.

AMBULATÓRIU, -IE, ambulatorii, adj., s. n. 1. Adj. (Despre tratamente medicale) Care nu necesită spitalizare. 2. S. n. Instituție medico-sanitară în care se acordă bolnavilor asistență medicală, fără ca aceștia să fie internați în spital. – Din fr. ambulatoire, lat. ambulatorius.

AMBULATÓRIU2, -IE, ambulatorii, adj. (Despre tratamente, asistență medicală etc.) Care nu necesită spitalizare. Ministerul Sănătății asigură asistența medicală ambulatorie și spitalicească gratuită tuturor salariaților.

AMBULATÓRIU1, ambulatorii, s. n. Dispensar unde se dau consultații și se fac tratamente medicale.

AMBULATÓRIU1, ambulatorii, s. n. Dispensar unde se dau consultații și se fac tratamente medicale. – Fr. ambulatoire (lat. lit. ambulatorius).

AMBULATÓRIU2, -IE, ambulatorii, adj. (Despre tratamente medicale) Care nu necesită spitalizare. – Fr. ambulatoire (lat. lit. ambulatorius).

ambulatóriu1 [riu pron. rĭu] adj. m., f. ambulatórie (-ri-e); pl. m. și f. ambulatórii

ambulatóriu2 [riu pron. rĭu] s. n., art. ambulatóriul; pl. ambulatórii, art. ambulatóriile (-ri-i-)

ambulatóriu adj. m. [-riu pron. -riu], f. sg. ambulatórie (sil. -ri-e); pl. m. și f. ambulatórii

ambulatóriu s. n. [-riu pron. -riu], art. ambulatóriul; pl. ambulatórii, art. ambulatóriile (sil. -ri-i-)

ambulatóriu, -ie [At: DA / Pl: ~ii / E: fr ambulatoire, lat ambulatorius] 1 a (D. tratamente medicale) Care nu necesită spitalizare. 2 sn Instituție medico-sanitară în care se acordă bolnavilor asistență medicală tară internare.

AMBULATÓRIU, -IE adj. Care umblă, merge; fără loc stabil, mișcător. ♦ (zool.; despre organe) Care servește la mers. ♦ (despre tratamente) Care nu necesită spitalizare. // s.n. Dispensar pentru consultații și tratamente medicale. [Var. ambulator, -oare adj. / < lat. ambulatorius, cf. fr. ambulatoire].

AMBULATÓRIU, -IE I. adj. care umblă, merge; fără loc stabil. ◊ (zool.; despre organe) care servește la mers. ◊ (despre tratamente) care nu necesită spitalizare. II. s. n. dispensar. (< fr. ambulatoire, lat. ambulatorius)

AMBULATÓRIU2 ~i n. 1) Instituție medicală care acordă asistență bolnavilor fără a-i spitaliza. 2) Clădire în care se află această instituție. /<lat. ambulatorius, fr. ambulatoire

AMBULATÓRIU1 ~e (~i) Care nu necesită spitalizare. Tratament ~. /<lat. ambulatorius, fr. ambulatorie

AMBULATÓR, -OÁRE adj. v. ambulatoriu.